„Basarabia e România!“

Din încredinţarea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan, monahii şi preoţii de mir din mănăstirile şi bisericile de pe tot cuprinsul Arhiepiscopiei Iaşilor au fost îndemnaţi ca ieri, 27 martie 2016, după Sfânta Liturghie, să ţină un cuvânt de învăţătură despre importanţa unirii dintre Basarabia şi România de acum 98 de ani şi să săvârşească o slujbă de pomenire pentru cei care au contribuit la proclamarea unirii.

Pe 27 martie 2016 s-au împlinit 98 de ani de la momentul istoric reprezentat de decizia Sfatului Ţării de la Chişinău privind reunificarea Republicii Democratice Moldoveneşti cu România. Membrii participanţi care au votat această unire au fost pomeniţi în bisericile mănăstireşti şi parohiale din întreaga Arhiepiscopie a Iaşilor, la îndemnul Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.

Astfel, la Catedrala Mitropolitană din Iaşi a avut loc, după Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, o slujbă de parastas pentru membrii Sfatului Ţării de la Chişinău care au ales, în 1918, unirea Basarabiei cu România.

În cuvântul de învăţătură de la slujba de pomenire, părintele arhimandrit Hrisostom Rădăşanu, consilier în cadrul Sectorului învăţământ al Arhiepiscopiei Iaşilor, a vorbit nu doar despre importanţa acestui eveniment pentru istoria neamului românesc, ci şi despre necesitatea înţelegerii şi amintirii faptului că Basarabia este România. „Este o sărbătoare foarte mare şi care trebuie să stea dimpreună cu sărbătoarea de 1 decembrie 1918, când s-a făcut efectivă unirea Transilvaniei cu România. Pentru noi, cei de la Iaşi, moldoveni fiind, ştiut fiind faptul că de pe la 1812 am fost separaţi în două, fraţi de acelaşi sânge, având aceeaşi mamă, acest moment, acest eveniment ar trebui să fie unul de o şi mai mare importanţă, şi de o mai bogată însemnătate. Pentru că în ziua de astăzi trebuie să vă aduceţi aminte, fiecare dintre dumneavoastră, de faptul că ţara lui Ştefan cel Mare astăzi şade împărţită în două: în Moldova aceasta românească, din care, cu mila Domnului, facem şi noi parte, şi în Moldova aceea care se numeşte cumva Republica Moldova. (...) Căci de la Ştefan cel Mare şi de la slăvita tradiţie moldovenească ne tragem cu toţii".

„Basarabia n-a încetat niciodată să fie românească"

„Această tradiţie moldovenească, cu cea din Transilvania, cu cea din Valahia Transalpină şi cele din toate zonele care au format de-a lungul istoriei aceste spaţii în care s-a sălăşluit duhul şi firea noastră românească au venit împreună pentru a da ceea ce s-a numit «România dodoloaţă» sau «România rotundă», într-o scurtă perioadă de timp, într-adevăr. (...) De aceea, am venit astăzi înaintea frăţiilor voastre: ca să vă aduceţi aminte. Că probabil profesorii dumneavoastră de istorie v-au mai învăţat câte ceva. Pe copiii noştri nu-i mai învaţă nimeni lucrurile acestea. Probabil că politicienii noştri care fac politica marilor puteri vor trebui astfel să înveţe să mai facă şi politică naţională, care să ne privească pe noi, românii. Probabil că societatea noastră românească trebuie să înveţe că în afara graniţelor ei există români care suferă şi suferă pe nedrept, pentru că au fost oameni abuzivi care de-a lungul istoriei au ciopârţit acest pământ, au ciopârţit această ţară după cum le-a fost buna plăcere. Noi trebuie să-L rugăm pe Dumnezeu să ne dea putere pentru ca această rupere, această sfâşiere a ţării noastre să fie la un moment dat vindecată. Şi de aici, din faţa raclei Sfintei Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei (şi dincoace, şi dincolo de Prut), de aici, din capitala Moldovei, aşa cum au binevoit binecredincioşii noştri voievozi, se cuvine să ne aducem aminte de un mesaj pe care, probabil, fiecare dintre dumneavoastră îl vedeţi scris, cu litere mari, pe multe din indicatoarele pe care le găsiţi de-a lungul drumurilor. Şi acest mesaj, care este atât de frumos, lăsat acolo de un om curajos şi care încă mai crede în România aceasta dodoloaţă, este că „Basarabia e România!" Să nu uitaţi asta! Şi dacă profesorii voştri de istorie şi politicienii noştri nu-şi mai aduc aminte de lucrul acesta, să vă aduceţi aminte dumneavoastră. Şi copiilor dumneavoastră să le spuneţi astăzi că a fost cândva o ţară, ţara lui Ştefan cel Mare, care se numea Moldova şi din această ţară jumătate, pe care o numim noi astăzi Basarabia, n-a încetat niciodată să fie românească. N-a încetat niciodată să fie românească! (...) Mă uit şi văd aici (n.r.: pe pomelnicul cu membrii Sfatului Ţării) medici, jurnalişti, preoţi, fermieri, învăţători, moşieri, jurişti, studenţi - oamenii aceştia au venit şi au ales să fie aproape de fraţii lor cei de o credinţă şi de un sânge. Să vă aduceţi aminte aşadar de această binecuvântată lucrare şi să spuneţi copiilor şi nepoţilor şi tuturor celor care vă înconjoară că «Basarabia e România!», a îndemnat la finalul cuvântului părintele arhimandrit Hrisostom Rădăşanu.

Contextul istoric al Unirii Basarabiei cu România

Unirea Republicii Democratice Moldoveneşti cu Regatul României a avut loc pe 27 martie 1918 şi a reprezentat, de fapt, reunificarea vechii provincii româneşti Basarabia, ruptă de Moldova şi alipită Rusiei în 1812. Basarabia a fost prima din provinciile româneşti desprinsă din patria-mamă care s-a unit cu România pentru a forma România Mare. Ieşenii au fost primii români care au primit marea veste şi care au sărbătorit unirea.

Totul a pornit de la destrămarea Imperiului Ţarist, în urma unei revoluţii din iarna anului 1917. Atunci popoarele constitutive ale Imperiului şi-au intensificat lupta pentru recuperarea şi reafirmarea identităţii lor naţionale şi pentru organizarea în state naţionale proprii. Acesta era momentul în care şi Basarabia se putea dezlipi de Rusia, după mai bine de 100 de ani de ocupaţie. Primul pas în lupta pentru unirea cu România a fost obţinerea autonomiei Basarabiei faţă de ruşi.

În toamna anului 1917, la Chişinău are loc Congresul ostăşesc, care proclama autonomia politică şi administrativă a Basarabiei, pe baza principiului autodeterminării, dar şi a argumentelor ce ţineau de cultură, naţionalitate şi istorie proprie. De asemenea, se ia iniţiativa alcătuirii, din reprezentanţi ai tuturor naţiunilor, confesiunilor, asociaţiilor profesionale şi culturale, a unui fel de parlament, numit Sfatul Ţării. Acesta proclamă în decembrie 1917 Republica Democrată Moldovenească, iar la 24 ianuarie 1918 votează independenţa republicii.

Întrunit, din nou, la Chişinău pe 27 martie 1918, Sfatul Ţării a votat unirea Republicii Democratice Moldoveneşti cu România, atunci regat, sub conducerea Regelui Ferdinand. Unirea a fost pecetluită prin următoarele cuvinte: „În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România. Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna! Preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ; Vice-preşedinte, Pantelimon Halippa; Secretarul Sfatului Ţării, I. Buzdugan". După 22 de ani, în iunie 1940, Basarabia a fost din nou ruptă din trupul ţării-mamă, atunci când Rusia a anexat-o iar, în baza pactului secret Ribbentrop-Molotov. Tot atunci ruşii au alăturat şi nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa.