„Atunci când S-a născut Iisus în Betleemul Iudeei, în zilele regelui Irod, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este împăratul Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Ră
„Biserica cea vie ţine biserica de zid, nu invers“
Moment de importanţă istorică pentru enoriaşii Parohiei Vicovu de Sus - Est, Protopopiatul Rădăuţi, unde duminică, 10 decembrie 2017, a fost săvârşită pentru prima oară Sfânta Liturghie arhierească în noua biserică, locaş de cult ce are hramul Învierea Domnului.
A fost şi prima slujire a Preasfinţitului Părinte Damaschin Dorneanul în oraşul Vicovu de Sus de la întronizarea sa ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor.
Enoriaşii Parohiei Vicovu de Sus - Est din Protopopiatul Rădăuţi au primit duminica trecută vizita Preasfinţitului Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor.
După tradiţionala întâmpinare cu pâine şi cu sare, ierarhul a fost condus de pr. paroh Mircia Irina, de pr. protopop Petru Lupăştean Barfă şi de soborul slujitor în noua biserică cu hramul Învierea Domnului, unde a fost oficiată slujba de sfinţire a Aghesmei mici. În continuare, ierarhul a oficiat Sfânta Liturghie, răspunsurile la strană fiind date de un grup de teologi din oraş.
În cuvântul de învăţătură rostit credincioşilor ce au umplut până la refuz locaşul de cult, PS Părinte Damaschin a subliniat faptul că o biserică poate dăinui în timp şi îşi poate împlini menirea numai dacă este susţinută de credinţa şi rugăciunea credincioşilor: „E bucurie că avem casă nouă pentru Domnul şi Biserică, dar să ştiţi că au fost locaşuri de cult la fel de frumoase ca acesta, sau chiar mai frumoase, mai măreţe şi mai împodobite, în cetăţi ca Ierusalim sau Constantinopol, ctitorii de împăraţi şi de voievozi, care nu au dăinuit foarte mult în timp. Unele au durat şi au rămas pe temelie 200 de ani, altele 300 de ani, altele 1000 de ani, dar au existat biserici frumoase care acum nu mai sunt biserici, fiind dărâmate sau transformate în muzee. De aceea, cu tot entuziasmul pe care îl avem în această zi şi cu toată mulţumirea pe care suntem datori să o avem faţă de Dumnezeu, vreau să vă pun la inimă următorul gând: de dumneavoastră depinde dacă biserica aceasta în care am intrat noi astăzi pentru prima dată va fi sau nu şi în viitor. Dacă în biserica aceasta nu vor fi oameni care să se roage în ea, îndrăznesc a spune că aproape zadarnic s-a ridicat. Numai dacă vor fi tot timpul oameni care se vor ruga în această biserică, ea îşi va împlini menirea; dumneavoastră, enoriaşii, sunteţi cei care daţi viaţă unei biserici. În caz contrar, avem ziduri, cărămizi, tablă şi lemn care sunt închinate pentru Domnul şi sunt casa Domnului, dar fără viaţă în interior. Dacă înăuntrul bisericii nu vom fi noi, cei care suntem chipul lui Dumnezeu şi care suntem chemaţi să fim ca şi Dumnezeu - şi prin biserică dobândim aceasta -, ce-am făcut? Mare lucru este să ştim şi să conştientizăm că Biserica cea vie suntem noi toţi - arhierei, preoţi, diaconi, monahi, monahii şi dumneavoastră, poporul cel sfânt al lui Dumnezeu - toţi împreună alcătuim Biserica cea vie. Şi Biserica cea vie ţine biserica de zid, nu biserica de zid ţine Biserica cea vie. Noi vom fi aceia care vom da viaţă acestor ziduri şi aceste ziduri vor grăi în afară prin cei care vor intra şi vor ieşi din această biserică; cei care vor intra într-un fel şi vor ieşi într-alt fel“.
În momentul împărtăşirii credincioşilor cu Sfintele Taine, un grup de copii de la Şcoala Generală cu clasele I-VIII Nr. 1 din Vicovu de Sus, îmbrăcaţi în costume tradiţionale, a cântat un colaj de colinde.
După otpustul Sfintei Liturghii, a fost oficiată o slujbă de pomenire pentru ctitorii noului locaş de cult trecuţi la Domnul, precum şi pentru Majestatea Sa Regele Mihai I al României.
La final, părintele Mircia Irina, parohul de la Vicovu de Sus - Est, a mulţumit ierarhului şi soborului co-slujitor pentru împreuna-rugăciune, subliniind importanţa momentului: „A fost o zi încărcată de harul Duhului Sfânt prin prezenţa arhierească, o zi care ne-a luminat sufletele şi care ne încurajează să ducem la bun sfârşit lucrările pe care le-am început. Am aşteptat acest moment de binecuvântare arhierească, pentru a sluji în noua biserică cu ocazia sfintelor sărbători şi să ne simţim mai în larg, căci bisericuţa în care am slujit cei 33 de ani a devenit neîncăpătoare, fiind şi nesigură în ultimul timp. Ne bucurăm că avem acum în parohie o biserică ortodoxă, cu o formă apropiată de ctitoriile voievodale, fiindcă bisericuţa cea veche era preluată de la romano-catolici. Arhitectul noului locaş de cult a fost Gheorghe Bratiloveanu, trecut între timp la cele veşnice“.
„Vedem că dispar multe clădiri şi apar altele noi în locul acestora, dar Biserica rămâne de-a lungul veacurilor“
Piatra de temelie a Bisericii „Învierea Domnului“ din Vicovu de Sus a fost aşezată în ziua de 6 mai 2012, în prezenţa Înaltpreasfinţitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor. Alături de hramul principal, locaşul de cult mai are două hramuri: Duminica Sfinţilor Români şi Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt. La punerea pietrei de temelie, Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen a spus următoarele cuvinte: „Această biserică se va face cu mari greutăţi din pricina perioadei mai grele prin care trecem, însă sărăcia materială poate fi biruită de bogăţia sufletească, de credinţă. Vă îndemn să-l aveţi ca model pe Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, care va fi ocrotitorul viitoarei biserici din acest loc şi care a construit biserici şi mănăstiri măreţe şi rezistente în timpuri grele, cu lupte şi războaie. Biserica de aici se va ridica cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu jertfa voastră, a enoriaşilor. Vedem că dispar multe clădiri şi apar altele noi în locul acestora, dar Biserica rămâne de-a lungul veacurilor. Acest lucru arată puterea lui Dumnezeu şi binecuvântarea unui locaş de închinare“.
Pe data de 7 mai 2013, în cea de-a treia zi a slăvitului praznic al Învierii Mântuitorului, la Parohia Vicovu de Sus - Est a avut loc şi sfinţirea noului praznicar, închinat Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, care este folosit atât pentru slujbele de pomenire a celor adormiţi şi oferirea jertfei în cinstea şi amintirea lor, dar şi în scop cultural, prin desfăşurarea unor serbări închinate marilor praznice ale creştinătăţii, precum Naşterea, Învierea şi Înălţarea Domnului.