Biserica din Cristeşti, la un secol de zădărnicie

Cristeşti - între sacru şi profan, aşa mă gândeam să intitulez prezenta noastră relatare. Aceasta deoarece gândul mi s-a îndreptat către omul de cultură român şi istoric al religiilor Mircea Eliade, cu una dintre cărţile sale - „Sacrul şi profanul“.

Totuşi, vreau să-ţi vorbesc, iubite cititorule, iarăşi despre satul românesc. Însă, de data aceasta în atenţia mea este locul, locul drag inimii, de care mă leagă imediata vecinătate a casei părinteşti. E vorba de bătătura Bisericii „Sfântul Ilie“ a satului Cristeşti din judeţul Botoşani, care în ziua de 20 iulie 2019 a împlinit 100 de ani de la prima sfinţire. O zi mai târziu, duminică, 21 iulie, Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, însoţit de părintele Lucian Leonte, protopop de Botoşani, şi de un sobor de preoţi, a resfinţit sfântul locaş. Acesta a fost supus unor serii de îmbunătăţiri şi renovări ce se datorează strădaniei preotului paroh Daniel-Constantin Ţăranu. Satul Cristeşti face parte din şirul satelor preţuite, respectate, întărite şi sacralizate de Sfântul Voievod Ştefan cel Mare ca să-i păstreze nealterate rădăcinile, iar biserica l-a întărit încă o dată în conştiinţa sătenilor! Pentru că şi el este agăţat, crucificat, săpat în existenţa plaiului străbun, ca simbol al veşniciei, tot biserica  înveşnicindu-l! Pentru că din el au izvorât atât bunele, cât şi relele ce au urmat de-a lungul vremurilor pe aceste locuri, biserica încercând fie să potenţeze pe cele bune, fie să le tempereze pe cele rele!

Parcurs la adăpostul sfintei biserici

Satul Cristeşti a fost înfiinţat chiar de unul din nepoţii slăvitului Sfânt Voievod Ştefan cel Mare, în 1475, anul în care Ştefan a ieşit biruitor în celebra bătălie de la Podul Înalt de la Vaslui, când întreaga creştinătate „s-a prosternat“ în faţa lui, iar papa de atunci l-a numit „atletul lui Hristos“. În viziunea noastră, marele Proroc Ilie Tesviteanul, sfântul justiţiar din Vechiul Testament, a ocrotit biserica şi pe sătenii acestui cătun, i-a înveşnicit şi le-a creat, pe o rază de 15 kilometri, un cerc de şapte locuri sacre, ce vor dăinui peste veacuri. Astăzi, cu adevărat, panorama fantastică a satului îţi încântă privirea. Dacă în 1970 satul i se părea „fantastic“ lui Radu Micuţaru, imaginaţi-vă cum arată acum! Căci faţa lui s-a schimbat radical odată cu asfaltarea şoselei, datorată noului primar, Lucian Borfotină. Fiu al satului, profesor, licenţiat în istorie, dar şi nepot al nostru cu care ne mândrim, primarul Lucian Borfotinăpoate fi apreciat pentru perseverenţa de a duce la bun sfârşit importanta misiune pe care i-a încredinţat-o cerul, dar şi sătenii. Cu spiritul său iscoditor, cu figura lui plăcută ce emană încredere şi siguranţă şi, mai cu seamă, cu vorba lui cursivă şi gândul lui întreprinzător, dă sentinţe decisive şi ia hotărâri de necontestat, care au o mare putere de convingere. Pentru toate trebuie, în primul rând, ajutorul Celui de Sus, ca în bucurie să fie rezolvate toate, în aşa fel încât să nu se spună niciodată că satul a străbătut un secol de zădărnicie, ci un secol de frumoasă evoluţie. Tot acest parcurs s-a petrecut la adăpostul sfintei biserici, patronată de Sfântul Ilie Tesviteanul şi întărită de curând în sfinţenie de către Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul. (Prof. Silvia Dăscălescu)