Bucurie în Poloboc!

Nu mai ajunge să scrii aceste trei cuvinte după ce le-ai auzit timp de patru zile, strigate de gurile a peste 130 de copii bucuroşi şi energici dimineaţa, mai obosiţi, dar încă bucuroşi seara… Ele au devenit deja salutul tuturor celor care s-au reunit în tabăra de la Poloboc.

- Tabăra de la Poloboc?

- Da! Aşa se numeşte satul, Poloboc. Denumire moştenită din străbuni, probabil inspirată de configuraţia aşezării. În acest sat frumos din Protopopiatul Roznov s-a desfăşurat, în perioada 4-7 iulie 2016, prima tabără din această vară din seria „Verde la bucurie“ a ATOR Iaşi, denumită tematic „Bucurie în Poloboc“.

De luni până joi, copiii şi tinerii cu vârste cuprinse între 8 şi 18 ani, veniţi din Dragova (părintele Iosif Buruiană), Agârcia (părintele Nicolae Lazăr), Corni (părintele Nicola Capşa), împreună cu cei din Poloboc (părintele Iulian Asandei), au luat parte la jocuri, întâlniri şi activităţi sportive. Am început fiecare zi prin săvârşirea Sfintei Liturghii, în cadrul căreia copiii au dat răspunsurile la strană. Am continuat cu înviorarea trupului pentru ca sufletul, odată încălzit prin rugăciune, să aibă „casă“ sănătoasă.

În atelierele organizate, cinci la număr, am învăţat paşi noi de dans, am cântat la chitară până la oboseală, ne-am pus creativitatea la încercare, descifrând imagini colorate, am discutat împreună despre iertare, iar la final ne-am scuturat de toate cele ce ne apăsau prin fugă şi joacă pe terenul de sport. Toate acestea s-au împletit cu sesiuni de cunoaştere şi de dialog pe grupuri de vârstă.

Trei momente importante au marcat tabăra de la Poloboc. Vineri, în cea de-a doua zi, după trei runde de ateliere, toţi participanţii ne-am adunat pe terenul de sport pentru a da start „Jocurilor olimpice“. În jur de zece probe - de la trecerea paharului cu apă pe deasupra capului, până la construirea unei maşinării din oameni - au trebuit trecute, toate fiind lucrare de echipă. A treia zi ne-am confruntat cu Vânătoarea de comori, pentru ca seara, în jurul unui foc de tabără adevărat, pe vârful unui deal, să cântăm, să horim şi să privim de sus - ţinându-ne unii aproape de ceilalţi - satul şi zarea.

Scopul acestei serii de tabere - devenită de acum tradiţie, fiind în cel de-al patrulea an de existenţă - este de a oferi copiilor din satele din cuprinsul Mitropolie Moldovei şi Bucovinei o şansă de a petrece şi altfel vacanţa, fără a pleca departe de casă, dar aproape de Biserică. În acelaşi timp, copiii sunt încurajaţi să descopere bucuria prieteniei sincere şi starea de bine pe care o dă lucrul în echipă şi întrajutorarea, ca astfel să se apropie de Dumnezeu, Prietenul cel mai bun al omului şi Izvorul Vieţii. (Iuliana Timofti, ATOR Iaşi)