Cine este, de fapt, Pintilie Călătorul?

Spre finalul lunii iulie, în ziua de 27, calendarul popular ne aminteşte de un personaj numit Pintelei sau Pintilie Călătorul care, deşi nu are nici o însemnătate din punct de vedere religios, a fost integrat în memoria colectivă şi a rezistat, astfel, până în zilele noastre.

În legătură cu numele lui Pintilie Călătorul, există credinţa că, din această zi, „se călătoreşte vara”, o călătorie semnalată de plecarea păsărilor migratoare în ţările calde sau de îngălbenirea uşoară a frunzelor, în special a celor de tei.

În realitate, însă, Pintilie Călătorul este o preudo-sărbătoare, ca şi Foca sau Ilie-Pălie. Tradiţia populară a creat această divinitate mitică, pornind de la numele Sfântului Mucenic Pantelimon, prăznuit pe 27 iulie de Biserica Ortodoxă. Mai demult, această zi era ţinută de cei care călătoreau des, de cojocari şi de cei care începeau să recolteze pepenii. De asemenea, se spunea că orbii şi şchiopii trebuie să-l cinstească pe Pintilie, pentru a le uşura suferinţa, ceea ce ne confirmă faptul că el nu este altcineva decât Sfântul Pantelimon, numit de Biserică „doctor fără de arginţi”, fiind considerat ocrotitor al medicilor şi vindecător al bolnavilor.

Cine a fost Sfântul Pantelimon?

Sfântul Pantelimon s-a născut în anul 284 la Nicomidia, din părinţii Eustorgios, senator păgân, şi Evula, care era creştină. Părinţii săi i-au dat numele de Pantoleon, care în traducere înseamnă „cel în toate puternic ca un leu”. Încredinţat spre educaţie lui Eufrosin, medic de renume, el ajunge după doar puţină vreme la o cunoaştere desăvârşită a artei medicale, astfel încât împăratul Maximian, care îi remarcase calităţile, intenţiona să îl ia la palat, ca medic particular.

Sinaxarul ne spune că, în vremea aceea, trăia în Nicomidia un preot bătrân, Ermolae, care, de frica păgânilor, se ascundea cu puţini creştini într-o casă. Trecând zilnic prin faţa acestei case, Pantoleon a fost invitat înăuntru de către Ermolae, care l-a întrebat: „Copilul meu, care este domeniul pe care îl studiezi?”. Tânărul i-a răspuns: „Medicina, onorabile bătrân, aşa cum este predată de Asklepios, Hippocrates, Galen şi alţi învăţaţi ai acestei ştiinţe. Aceasta este profesia pe care tatăl meu, Eustorgios, a preferat-o pentru mine în defavoarea tuturor celorlalte. Mai mult, profesorul meu Eufrosin m-a încurajat să urmez aceste studii, crezând că voi excela ca şi un doctor care va trata orice fel de boală”.

Atunci, Ermolae i-a spus că adevăratul Doctor este unul singur - Mântuitorul Iisus Hristos: „Dacă tu vei crede în El cu toată inima ta, El va vindeca orice boală fără aplicarea nici unei plante medicinale. Prin harul Lui, El curăţă leproşii, mântuieşte pe cei posedaţi de demoni, opreşte hemoragiile şi vindecă şi alte boli implacabile şi incurabile. Într-adevăr, ar fi mai uşor să numeri nisipul din mări şi stelele de pe cer decât să măsori minunile lui Hristos”.

Pantoleon pleacă, dar ţine toate aceste lucruri în inima sa. Găsind într-o zi pe drum un copil omorât de o năpârcă, Sfântul îl învie, rugându-se Domnului. Primind, apoi, Botezul, continuă să facă minuni, vindecând un orb şi alţi oameni bolnavi, fără a le cere bani.

Din cauză că era căutat de mulţi bolnavi şi fiindcă tocmai îngrijise un creştin chinuit din ordinul împăratului, ceilalţi medici din Nicomidia au profitat de ocazie şi l-au denunţat pe Pantoleon la împărat, care porunceşte ca acesta să fie supus unor chinuri groaznice, după care decide să-i fie tăiat capul. Când a fost decapitat, nu a curs sânge, ci lapte, iar măslinul de care a fost legat s-a umplut tot de roade.

În momentul în care şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, din cer s-au auzit următoarele cuvinte: „Slujitor credincios, dorinţa ta va fi acum îndeplinită, porţile cerului îţi sunt deschise, cununa ta e pregătită. Vei fi de acum înainte adăpost deznădăjduiţilor, ajutor celor încercaţi, doctor bolnavilor şi teroare demonilor. De aceea, numele tău nu va mai fi Pantoleon, ci Pantelimon (adică preamilostiv)”.

Capul Sfântului Pantelimon se păstrează la Mănăstirea Rusikon (a ruşilor) din Sfântul Munte Athos, iar fragmente din sfintele sale moaşte se află în Catedrala din Constanţa, Catedrala Episcopală din Galaţi, Catedrala Mitropolitană din Iaşi şi în multe alte biserici din ţara noastră.

Din anul 303, anul morţii sale, Sfântul Pantelimon este considerat ocrotitor al medicilor, multe spitale şi aşezăminte de îngrijire a celor în suferinţă purtând numele său.

Pănă astăzi, Sfântul Mucenic Pantelimon este chemat în rugăciuni de către preoţi la slujba de Sfinţire a Apei şi la Taina Sfântului Maslu, alături de Sfântul Sfinţit Mucenic Ermolae şi de ceilalţi sfinţi doctori fără de arginţi şi făcători de minuni.