Clipe de bucurie pentru voluntarii Taberei Nemţişor

Ştim că voluntariatul nu se plăteşte. În fond, aceasta este şi definiţia acţiunii venite din inimă. În schimb, dacă vrei să răsplăteşti eforturile unui voluntar, este suficient să îl pui în mijlocul oamenilor cu care a lucrat. Asta s-a întâmplat şi cu o parte din echipa ce a făcut posibilă cea de-a zecea ediţie a întâlnirii organizate an de an în Poiana Prieteniei - Tabăra Nemţişor.

În perioada 27-28 august 2019, tinerii s-au bucurat de prezenţa în cadrul unui grup de oameni iubitori, răbdători, harnici şi aproape de inimile lor. La cât de mult au muncit pentru realizarea Taberei Nemţişor, vă puteţi da seama uşor cât de aproape se află acum sufletele lor. În această minivacanţă drept răsplată, tinerii au dovedit că sunt o echipă adevărată în Aventura parcul de la Tabăra „Floare de colţ”, unde au lucrat în echipă, susţinându-se fizic la probele de teambuilding, dar şi moral pe traseele de escaladă, unde şi-au învins temerile, depăşindu-şi limitele.

Împreună cu coordonatorul Taberei Nemţişor şi cu susţinerea departamentelor Misiune pentru Tineret şi Tabere ale Arhiepiscopiei Iaşilor, voluntarii au trecut şi prin bucuria de a gusta din deliciile verii la caiace, distracţia zilei terminându-se cu o baie de neuitat la poalele Muntelui Ceahlău. Cum Poiana Prieteniei a fost cea care a unit şi omogenizat acest grup de tineri, cerul nopţii i-a găsit la Nemţişor, unde, mână de la mână, au pregătit un ospăţ adevărat şi binevenit după o zi plină de aventuri.

Cea de-a doua zi a început cu Sfânta Liturghie, unde tinerii s-au împărtăşit şi au mulţumit Domnului pentru toate, dar în special pentru prietenia ce i-a unit. După o zi de distracţie, a urmat ziua în care sufletul a fost pus în faţă. Un voluntar nu trebuie doar să-i formeze pe alţii şi să muncească, ci să se formeze şi să crească din punct de vedere intelectual şi spiritual. Deşi au trecut aproape trei decenii de la trecerea sa la cele veşnice, cu toţii l-am citit pe Ernest Bernea. Timp de trei ore, tinerii au lecturat cartea „Îndemn la simplitate”, în liniştea deplină din Poiana Nemţişor a unei după-amiezi de vară.

Ca de obicei, clipa despărţirii a fost grea, dar a stârnit în fiecare promisiunea de a se revedea cât mai curând, de a reveni în Poiana Prieteniei cu şi mai multă putere de a face lucruri mari, dar mai ales de a fructifica darurile pe care le-au primit de la Dumnezeu - prietenia de nepreţuit şi spiritul de voluntar.