Comemorare a bucovinenilor căzuţi la masacrul de la Fântâna Albă

Sâmbătă, 1 aprilie 2017, în Parohia „Naşterea Maicii Domnului” Breazu,  Protopopiatul 1 Iaşi, la sfârşitul dumnezeieştii Liturghii, înainte de pomenirea de obşte închinată  celor adormiţi din sâmbăta a V-a a Postului Mare, părintele Coroamă Gabriel, paroh al acestei biserici şi preot spiritual al Seminarului Teologic Ortodox „Sf. Vasile cel Mare“ din Iaşi, a săvârşit, la troiţa din curtea bisericii, un parastas în memoria celor 3.000 de români bucovineni, care pe 1 aprilie 1941 cădeau răpuşi de gloanţele armatei sovietice şi ale miliţiei NKVD la Fântâna Albă, astăzi Ucraina.

În cadrul Sfintei Liturghii, după citirea pericopei evanghelice, părintele Gabriel Coroamă a ţinut un emoţionant cuvânt în care a amintit enoriaşilor prezenţi importanţa şi semnificaţia acestei zile pentru românii din Ţara de Sus a Moldovei, numită astăzi Bucovina, cât şi pentru românii de pretutindeni. Redăm în continuare acest cuvânt: „Dacă după spusa marelui poet naţional Mihai Eminescu «e uşor a spune vorbe când nimic nu ai a zice», întocmai şi a vorbi despre un erou sau mai mulţi eroi nu este la îndemâna oricui şi nici oricum nu poţi să vorbeşti despre cei ce sunt cinstiţi ca nişte vrednici luceferi ce au rămas neapuşi în zenitul istoriei naţionale sau universale. Ochii tuturor ni se scaldă în lacrimi când trebuie să vorbim despre una dintre cele mai cutremurătoare răstigniri ale acestui neam cum a fost şi aceea de la Fântâna Albă în care 3.000 de români bucovineni aveau să-şi piardă viaţa la 1 aprilie 1941, pentru singura lor vină de a-şi fi iubit ţara şi limba, în dorinţa curată de a se repatria după anexarea forţată de către Uniunea Sovietică a nordului Bucovinei şi a ţinutului Herţei.  Astăzi, întreaga Bucovină îmbracă straie cernite, iar miile de clopote ar trebui să dea de veste că la Fântâna Albă sufletele celor 3.000 de români bucovineni ce s-au jertfit pentru iubirea de ţară, de neam şi de limbă nu vor fi date niciodată uitării. Aici, la Breazu, în coasta Iaşilor, unde în cel de-al Doilea Război Mondial s-a rupt linia frontului, pământ întocmai scăldat de sângele a mii de ostaşi români jertfiţi pentru iubirea de neam şi ţară,  înălţăm rugăciuni şi lacrimi pentru sufletele acestor temerari români ce în urmă cu 76 de ani udau cu sângele lor pădurea de la Varniţa - Fântâna Albă pentru singura vină de a-şi fi dorit să se repatrieze în ţara-mamă România”.