„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, va fi lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereți rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea. Iar când stați să vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte greșelile voastre. Că de nu iertați voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta greșelile voastre. Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, iar celui care bate i se va deschide.”
Concurs internaţional de bătut toaca, la o biserică din judeţul Iaşi
În localitatea Pârcovaci din judeţul Iaşi va avea loc mâine, 13 iunie, începând cu ora 16:00, o nouă ediţie a concursului pentru copii, dar nu numai, intitulat „Toacă-n suflet, cânt în cer”.
La evenimentul organizat de Protopopiatul Hârlău, în parteneriat cu Şcoala Gimnazială Pârcovaci şi Fundaţia „Solidaritate şi Speranţă” Hârlau, vor participa concurenţi din mai multe judete: Iaşi, Botoşani, Suceava, Bacău, Braşov, dar şi din Republica Moldova şi Ucraina.
Pe lângă menirea spirituală, de a învăţa tinerele vlăstare ale Bisericii să se roage şi prin intermediul toacei, competiţia are şi scopul de a asigura continuitatea unei tradiţii milenare a utilizării acesteia în cadrul slujbelor Bisericii. Astfel, juriul va avea de apreciat atât dexteritatea şi capacitatea ritmică a concurenţilor, cât şi implicarea sufletească şi precizia execuţiei.
Toaca - sunetul care ne îndeamnă la trăire autentică
Bătutul toacei îşi are începutul în primele secole ale religiei creştine. În timpul persecuţiilor, slujbele erau anunţate prin bătaia în uşă cu un ciocan de lemn. Mai târziu, în scrierile Părinţilor Bisericii, toaca a devenit simbolul lemnului Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos şi al cuielor bătute în sfintele Sale mâini.
Sunetul toacei şi al clopotelor a fost văzut, dintotdeauna, ca fiind chemarea la rugăciune şi la slujbă. Prin limbajul ei, toaca îndeamnă la o atmosferă de meditaţie şi de rugăciune, în care putem simţi măreţia slujbelor ortodoxe, alături de valoarea şi frumuseţea lor. (C.A.)


