„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
„Ctitori de fapte bune“
Ctitorii de fapte bune şi-au pus din nou amprenta pe inimile copiilor lipsiţi de sprijin material şi descurajaţi în vederea continuării studiilor.
După reuşitele notabile din anii trecuţi, Alexandru şi Marcela Baciu, în colaborare cu Biroul de Asistenţă Socială de la Biserica „Sfânta Parascheva“ din Iaşi, au demarat şi toamna aceasta campania de strângere de fonduri şi de donaţii necesare copiilor ce provin din medii defavorizate, în vederea impulsionării în ceea ce priveşte continuarea studiilor. Însă, anul acesta au reuşit să îşi depăşească propriile aşteptări, beneficiind de un sprijin neaşteptat de mare din partea prietenilor şi cunoştinţelor, care au răspuns favorabil strigătului de ajutor lansat în mediul online prin intermediul campaniei „Ctitori de fapte bune“.
Atunci când dragostea nu se măsoară în metri pătraţi
Mărturisesc faptul că am încercat pe cât posibil să redau informativ şi în cifre rezultatele unei campanii pornite din inimă şi sprijinite de prietenie, însă nu cred că există o informare mai corectă şi mai reală decât privirea copiilor din momentul în care au conştientizat că pentru ei şcoala nu mai reprezintă o povară financiară (cel puţin pentru un semestru), ci un drum pe care trebuie să îl urmeze liber, pentru a-şi depăşi propria condiţie. Cu alte cuvinte, suma de 13.175 lei strânsă din donaţii, cele 47 de ghiozdane oferite cadou şi cele 20 perechi de papucei oferite ca răspuns pozitiv la campania lansată de ctitorii de fapte bune se traduc în 140 de zâmbete ale unor copii fericiţi că vor începe şcoala depăşind inferioritatea materială care îi descurajează în a-şi vedea propriile aptitudini. Copiii s-au emoţionat şi au răspuns cu îmbrăţişări calde când au primit ghiozdane pline cu rechizite, dulciuri şi papucei noi, iar pentru ca bucuria lor să nu rămână neînţeleasă de frăţiorii sau surioarele care nu merg la şcoală, sau de părinţii împovăraţi permanent de grija zilei de mâine, au fost oferite şi pungi cu alimente de bază, care să le asigure celor mai defavorizaţi financiar o masă caldă pe zi, cel puţin în primele săptămâni de şcoală.
Tinerii care s-au alăturat campaniei „Ctitori de fapte bune“ s-au îngrămădit în 3 maşini pline cu pachete pregătite cu o seară înainte şi au făcut primul popas în satul Bălteni din comuna Probota, Iaşi, unde părintele paroh Cristian Tănase pregătise deja copiii nerăbdători de iubire, care îi aşteptau cu braţele gata de îmbrăţişat. Dincolo de imaginea tristă a unei şcoli cu două săli de clasă şi a unei grădiniţe, unde 22 de copilaşi se îngrămădesc într-un spaţiu puţin mai mare decât o cameră de cămin, experienţa de anul acesta le-a adus aminte că dragostea nu se măsoară în metri pătraţi, ci în ajutor, prietenie, încredere şi, mai ales, respect deosebit faţă de cei ce se luptă înzecit pentru a avea o mică parte din ceea ce alţii dobândesc fără nici un efort.
Mergând mai departe în pelerinajul dăruirii, tinerii s-au oprit în satul Vladomira, situat aproape de graniţa României cu Republica Moldova, unde părintele paroh Valentin Mincă i-a primit bucuros în curtea bisericii, unde aşteptau copiii. La vederea celor primite, ochii părintelui păreau uşuraţi de povara unei sărăcii pe care o poartă alături de consătenii lui şi a unor griji părinteşti pe care le împărtăşeşte asemenea unui tată faţă de fiecare copil îngropat în sărăcie. Aici, la Vladomira, e greu de înţeles viaţa prin ochii unui copil de 7 ani care mai are încă 10 fraţi acasă şi unde mâncarea zilnică este înţeleasă ca un dar al sorţii şi nicidecum ca ceva firesc.
„Ţară, ţară, vrem la şcoală!“
Cu inima strânsă şi profund legată de bucuria copiilor din Vladomira, tinerii au plecat înspre Botoşani, unde în satul Şendreni îi aştepta răbdător şi plin de pace părintele Petru Ceobanu. Ca orice experienţă care trebuie să lase urme în suflete, drumul către satul Şendreni a fost presărat cu peripeţii, care, în final, nu au făcut decât să lase un gust dulce, căci au smerit puţin pe cei înhămaţi la ajutor, aducându-le aminte că fără Dumnezeu omul nu poate clădi nimic din mâinile sale neputincioase. O pauză de aproximativ 40 de minute pentru a schimba o roată la autoutilitara încărcată de rechizite, alimente, pachete şi dulciuri a fost perfectă pentru ca tinerii voluntari să se întâlnească exact la ora stabilită cu părintele Ceobanu.
În satul Şendreni s-au lăsat cuceriţi de minunata grădină înflorită din curtea bisericii, iar în parfumul trandafirilor îngrijiţi cu mare delicateţe, au socializat cu copiii dornici să mănânce dulciuri, dar care totuşi nu s-au înfruptat din ele, aşteptând ascultători să se împărtăşească înainte de începerea şcolii. Foarte multe pachete cu alimente, rechizite şi dulciuri au fost oferite şi copiilor defavorizaţi din comuna Mironeasa, judeţul Iaşi, iar demersul dăruirii s-a finalizat la Centrul de plasament „Sfântul Andrei“ din Iaşi, unde cu siguranţă voluntarii se vor întoarce pentru a socializa cu copiii susţinuţi financiar de către asistenţii centrului pentru continuarea studiilor şi faţă de care vor împărtăşi propriile cunoştinţe, pentru a-i ajuta să exceleze.
Experienţa oferită de campania „Ctitori de fapte bune“ a fost una minunată, atât prin prisma ecoului de care s-a bucurat în rândul oamenilor dornici să ajute material, moral sau fizic, cât şi prin prisma iubirii autentice pe care au resimţit-o deopotrivă voluntarii şi copiii defavorizaţi, care pentru o clipă au simţit că şcoala nu este o grijă materială. Traseul de sâmbătă, 10 septembrie 2016, a fost o adevărată Sfântă Liturghie, în care jertfa inimii a dat roadele unei bucurii divine, de care ne-am împărtăşit cu toţii. Sperăm ca anul viitor să ne ofere o experienţă cel puţin la fel de reuşită ca aceasta, iar strigătul disperat al copiilor „ţară, ţară, vrem la şcoală!“ să ajungă în inimile tuturor celor care, deşi sunt adulţi şi au finalizat propriile studii, nu au uitat totuşi bucuria sinceră a unui copil la vederea unui ghiozdan nou plin de rechizite. (D. L.)