De ce are Catedrala Mitropolitană din Iaşi hramul „Întâmpinarea Domnului“

Iaşul este capitala culturii româneşti. Un oraş al marilor iubiri, al marilor idei. Un oraş al primului spectacol de teatru în limba română, al primului orologiu din Ţările Române şi al primelor pagini tipărite în limba română. Al primului Abecedar, al primului muzeu memorial şi al primului Muzeu de Istorie Naturală. Un cumul de clădiri, dar mai ales o construcţie spirituală şi culturală ce are în centrul său pe „maica bisericilor moldave“ - Catedrala Mitropolitană. Spaţiu sfânt pentru rugătorii, închinătorii şi pelerinii Sfintei Cuvioase Parascheva, catedrala are încă două hramuri, pe lângă marea sărbătoare a Ocrotitoarei Moldovei:  Sfântul Mare Mucenic Gheorghe şi Întâmpinarea Domnului.

Icoana Întâmpinării Domnului apare ca icoană praznicală a Catedralei Mitropolitane, în partea dreaptă a catapetesmei, lângă icoana Mântuitorului, aşa cum se obişnuieşte în tradiţia ortodoxă. Lângă această icoană, care ne arată hramul iniţial al Catedralei Mitropolitane, se află şi icoana Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ocrotitorul Moldovei şi al întregii Mitropolii, din timpul dinastiei muşatinilor.

Dacă hramurile de Sfânta Cuvioasă Parascheva şi de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe ni se par oarecum logice, nu putem să nu ne punem întrebări, însă, cu privire la modul în care catedrala a ajuns să aibă şi hramul Întâmpinării Domnului. De aceea, în cele ce urmează, vom încerca să facem o incursiune în istoria a ceea ce numim astăzi Catedrala Mitropolitană a Moldovei.

Un hram care aduce în lumină două biserici dispărute din Iaşi

„Stratenia“, numire liturgică din slavona veche („vstrecene“ - „întâlnire, întâmpinare“), este una dintre cele mai importante şi vechi sărbători creştine. De origine ierusalimiteană, despre sărbătoarea Întâmpinării Domnului ne vorbea încă din secolul al V-lea pelerina apuseană Etheria sau Egeria. Acesta a notat în jurnalul său de călătorie că, la Ierusalim, Întâmpinarea Domnului „se sărbătorea cu aceeaşi bucurie ca Paştele“.

Generalizată la Constantinopol şi, de acolo, în toată lumea creştină, această sărbătoare a avut un impact deosebit în mediul slav. Prin această filieră, multe biserici din Ţările Române construite în secolele XVI-XVII au primit drept hram sărbătorea Întâmpinării Domnului, popularizată drept „Stratenia“.

Şi capitala Moldovei s-a bucurat de prezenţa unei biserici cunoscute istoriei drept Stratenia, spaţiu sacru care, pentru o bună perioadă de timp, a fost catedrală mitropolitană.

Iaşul a devenit capitală în sensul deplin al cuvântului după stabilirea scaunului mitropolitan aici, în anul 1564. Pentru început, rolul de catedrală mitropolitană l-a avut biserica voievodală a Sfântului Nicolae. Însă, documentele vremii pomenesc şi despre o altă biserică în care slujeau mitropoliţii ţării. Pentru că biserica domnească era în coasta palatului, loc zgomotos şi nu întotdeauna moral, ierarhii s-au mutat la Biserica Albă, aşezată chiar pe locul în care se află astăzi măreaţa Catedrală Mitropolitană.

Biserica Stratenia - Catedrala Mitropolitană a Moldovei în secolul al XVII-lea

În timpul domniei lui Gheorghe Duca, Biserica Albă se afla în ruină şi decădere. În acest context istoric, Anastasia, soţia domnitorului, a rezidit-o şi a înfrumuseţat-o, dându-i hramul Întâmpinării Domnului sau Stratenia. Înainte de a o finaliza, Gheorghe Duca a fost mazilit şi chemat la Istanbul, unde a şi murit. Însă, doamna Anastasia s-a întors la Iaşi. Ea a răscumpărat mai multe case şi proprietăţi din jurul bisericii, în memoria soţului ei.

Istoria consemnează Biserica Stratenia ca fiind zidită şi împodobită cu piatră ornamentală, un precedent pentru veşmântul Bisericii „Trei Ierarhi“. Deşi majoritatea specialiştilor caută originea acestui stil arhitectonic departe, în Orientul Arab sau în Armenia, credem că adevăratul model a fost foarte aproape. Din mărturiile cronicilor, construcţia a început în anul 1682, fiind zidită din piatră, păstrând caracteristica bisericilor moldave, cu un turn central pe naos.

După ce biserica a fost terminată prin osârdia doamnei Anastasia, fiul ei, Constantin Duca, a „ridicat şi case domneşti la Mitropolia din Iaşi“. În aceste clădiri se pare că a fost găzduit Împăratul Petru I al Rusiei, când a vizitat Moldova. Tot în această biserică, Mitropolitul Iacov Putneanu a desfiinţat văcăritul, o decizie ce a schimbat istoria ţării.

Chiar dacă în anul 1761 s-a construit o nouă catedrală, sub ocrotirea Sfântului Gheorghe, biserica Stratenia a continuat să existe. Mitropolitul Iacob Stamate a refăcut-o, închinându-i mai multe moşii. În casele donate de către doamna Anastasia Duca a fost înfiinţată prima tipografie românească din Iaşi, unde s-a tipărit şi primul Abecedar românesc.

După anul 1766, biserica Stratenia a devenit paraclis pentru elevii Academiei şi a fost reorganizată de către domnitorul Grigorie Alexandru Ghica Vodă. Singura descriere ce se păstrează despre ea şi despre celelalte acareturi o avem de la Andreeas Wolf, medicul Mitropolitului Iacob Stamati: „Biserica Stratenia se află aşezată între podul principal, care duce la vechiul Palat şi aşa numită mlaştină a Bahluiului. Este înconjurată cu un zid rotund, la care pe dinăuntru se află câteva odăi mici, pentru secretari, diaconi, slugi şi alte trebuinţe canonice. Intrarea se află pe o întindere mică de la podul principal, înspre miazăzi, sub un turn jos. Ceva mai în stânga se află casa de locuinţă a Mitropolitului, pe care repausatul Iacob a ridicat-o din ruina Mavrocordaţilor, reconstruindu-o din temelie“.

Biserică jertfită pentru actuala Catedrală Mitropolitană

În vremea domniei lui Ioniţă Sandu Sturdza a avut loc un cutremur care a avariat Biserica Stratenia. În următorul an, aceasta a trecut şi printr-un incendiu devastator. N-au lipsit nici prădările tătarilor sau ale cazacilor. În 1883, Veniamin Costachi a găsit-o într-o stare jalnică.

Mitropolitul nou înscăunat gândea construirea unei catedrale demne pentru capitala unei ţări. În acest context, se propunea jertfirea Bisericii Stratenia care, după îndelungi discuţii între domnitor, mitropolit şi boierii divanului, a fost dărâmată.

Domnitorul a semnat un hrisov la 8 august 1826, prin care se hotăra dărâmarea Bisericii Stratenia şi începutul lucrărilor pentru noua catedrală, rugând printr-un decret public „ca toată suflarea să contribuie, după putinţa fiecăruia, spre a se clădi o Mitropolie nouă şi încăpătoare, căci cea veche era mică şi ruinată“. Domnul Ioniţă Sturdza a deschis el însuşi lista donatorilor, dăruind suma de 83.995 lei, atât cât se estima a fi jumătate din costul construcţiei.

Oamenii epocii au vorbit despre blestemul Bisericii Stratenia. La puţin timp de la emiterea hrisovului şi dărâmarea bisericii, ruşii au intrat în Moldova, iar Ioniţă Sturdza a fost nevoit să lase tronul, luând cu sine şi banii promişi catedralei. Din anul 1828 şi până în 1834, în locul fostei ctitorii a existat o imensă groapă care, la venirea ploilor, se umplea de apă - fiind sursa noroiului şi a bolilor din centrul capitalei. Spun contemporanii că blestemul a dăinuit şi mai încolo de 1886 când, după 40 de ani de ruină, Mitropolitul Iosif Naniescu a reuşit să dăruiască Moldovei şi culturii naţionale actuala Catedrală Mitropolitană.

Aşadar, sărbătoarea Întâmpinării Domnului este primul hram pe care l-a primit locaşul de cult care veghează de aproape 130 de ani oraşul Iaşi. Un hram ce simbolizează o clipă de mulţumire şi de amintire sfântă închinată unei biserici care a „acceptat“ să fie jertfită, pentru ca noi şi generaţiile ce vor urma să ne bucurăm de prezenţa mântuitoare a actualei Catedrale Mitropolitane din Iaşi.