De la Cuvânt la cuvinte

Orice bibliografie orientativă, indiferent de tipul de lectură propusă, are ca prim titlu Sfânta Scriptură. În absenţa acesteia, celelalte repere livreşti sunt insuficiente în cuprinderea cu mintea şi cu inima a creaţiei lui Dumnezeu. Pentru cei închişi de regimul comunist, situaţia era mai împovărătoare. Versetele din Psalmi sau capitolele din Noul Testament circulau în temniţă fie prin intermediul codului Morse, fie notate cu sâmburi de fructe pe pereţii celulei, ori scrijelite pe tălpile pantofilor.

Deşi aflaţi sub jugul totalitar, aspru şi abrutizant, cei întemniţaţi au reuşit să se sustragă, veghind neîntrerupt la o luminoasă viaţă lăuntrică. Ar fi oare cu putinţă ca acest paradox să devină realitate? Răspunsul pe deplin afirmativ vine repede şi firesc. Toţi aceşti luptători au izbutit să răzbească într-un univers potrivnic prin intermediul a două săbii ascuţite: de o parte, rugăciunea fără încetare, iar de cealaltă parte, cultura ca vie trăire interioară.

Experienţele autentice au avut ca tovarăş parcurgerea atentă a unor cărţi fundamentale în înţelegerea omului şi a lumii care îl înconjoară. Orice bibliografie orientativă, indiferent de tipul de lectură propusă, are ca prim titlu Sfânta Scriptură. Doamna academician Zoe Dumitrescu-Buşulenga, viitoare monahie Benedicta, povesteşte în interviurile oferite cum în bibliografia cursului său de la Facultatea de Litere, toţi studenţii aveau menţionat numele Bibliei: „La facultate, am început să fac educaţie religioasă; atunci a început misiunea mea de om, de credincios. Făceam Literatură universală şi le-am pus la bibliografie, chiar la început, Biblia“. În absenţa acesteia, celelalte repere livreşti sunt insuficiente în cuprinderea cu mintea şi cu inima a creaţiei lui Dumnezeu. Pentru cei închişi de regimul comunist, situaţia era mai împovărătoare. Versetele din Psalmi sau capitolele din Noul Testament circulau în temniţă fie prin intermediul codului morse, fie notate cu sâmburi de fructe pe pereţii celulei, ori scrijelite pe tălpile pantofilor.

Dacă în acele vremuri omul depunea cel mai mare efort, ajungând până la jertfă totală, doar pentru a gusta măcar o crâmpeie din Scripturile cele Sfinte, cum am putea noi astăzi să Îi întoarcem spatele lui Dumnezeu? Cum se simte Hristos, nerăspunzându-i nicicum epistolei de dragoste pe care ne-a trimis-o? Cum ar fi posibil ca această dragoste să se risipească?

Tinerii care s-au întâlnit în acest sfârşit de săptămână au dovedit că firul acestei iubiri nu este rupt, ci se înnoieşte cu fiecare (re)lectură. Muzeul Unirii a fost gazdă primitoare sâmbătă, 9 aprilie 2016, pentru concursul Scrisoarea lui Dumnezeu către oameni, organizat de ATOR Iaşi. Aflat la a doua ediţie şi organizat în această perioadă a Postului Mare, concursul a cuprins întrebări despre Patimile şi Învierea Mântuitorului. Grupaţi pe două secţiuni de vârstă, 14-18, respectiv 19-25 de ani, cei 20 de tineri participanţi au venit din diverse filiale ATOR: Botoşani, Costeşti, Dorohoi, Todireşti, Holm, Hârlău, Târgu Frumos, Paşcani. Pentru o evaluare cât mai obiectivă, juriul a fost alcătuit din trei membri: pr. Nicolae Dorneanu, pr. dr. Cezar Hârlăoanu şi pr. Dr. Nathanael Neacşu, care au desemnat fruntaşii: Ana Maria Moldovan din ATOR Târgu Frumos şi Maria Dascălu din ATOR Paşcani. Toţi participanţii au primit câte o diplomă, iar premiile câştigătorilor au constat în cărţi şi bani.

Să ajute Dumnezeu ca atât numărul ediţiilor, cât şi cel al concurenţilor să crească, pentru o revenire continuă la Logosul Veşnic, într-o lume în care cuvintele îşi pierd din ce în ce mai mult esenţa lor. Astfel, Izvorul nu încetează şi se regenerează, redezvăluindu-se cu fiecare pagină scripturistică recitită. (Maria-Lucreţia Dumitraş, ATOR Iaşi)