„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Despre o poveste şi o întâlnire frumoasă
Copilăria - acea perioadă a vieţii, plină de uimire, de ghiduşii, în care totul este simplu, lipsit de răutate, frumos. Copilul - binecuvântarea, darul şi minunea lui Dumnezeu, bucuria şi lumina părinţilor, îngerul casei, muzica familiei ce rămâne în armonie cu binecuvântarea cerească dintru început. Aşa consider copilăria, aşa simt şi înteleg copilul.
Mai cuprinzător şi plin de har a pictat copilăria în cuvinte dulci, moldoveneşti inegalabilul şi inconfundabilul povestitor humuleştean, Ion Creangă, în capodopera „Amintiri din copilărie“.
Nimic mai frumos şi mai izvorâtor de viaţă armonioasă decât o copilărie aşezată sub acoperământul iubirii părinteşti, dăruitoare, răbdătoare, modelatoare a Tatălui Ceresc, a celor care dau viaţă copiilor într-un mod responsabil şi a acelor preoţi, care, tainic, prin rugăciune, prin cuvânt şi faptă, îşi îmbrăţişează copiii de toate vârstele pentru a le readuce în suflete nostalgia şi puritatea, dorul de rai şi de nemurire.
„Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu“ (Matei 5, 8) sunt cuvintele Domnului Hristos care ne arată legătura directă dintre curăţia inimii şi vederea lui Dumnezeu în făpturi, în toată creaţia Sa şi, mai ales, în sufletele curate ale copiilor.
Ştim cu toţii că fiul risipitor din parabolă (Luca 15,11-32) s-a reîntors acasă, cu sufletul mult rănit... simţea că acasă va afla IUBIREA CARE IARTĂ şi VINDECĂ, simţea, acolo, între străini, că nicăieri nu poţi fi înţeles, iertat şi îndreptat mai bine ca-n sânul familiei iubitoare din care a plecat. Acasă este, totodată, şi biserica în care ne-am botezat, în care ne-am spovedit şi înviat întâia oară, ne-am cununat, ne-am împărtaşit de Domnul în Treime închinat şi lăudat şi din care ne-am luat, unii dintre noi, rămas bun de la cei dragi, cu speranţa de a ne reîntâlni cu ei, în veşnica Împărăţie a lui Dumnezeu.
În speranţa că acest ACASĂ este şi va fi receptat ca fiind IUBIRE, într-o parohie frumoasă, cu rod bun de copii, doi părinţi, pr. paroh, prof. univ. dr. Ion Vicovan şi pr. lector dr. Cezar-Paul Hârlăoanu, au binecuvântat şi-n acest an şi au susţinut moral şi material un eveniment devenit, de câţiva ani, tradiţie. Acesta a fost dedicat întregii comunităţi, în mod special copiilor, sugestiv intitulat „1 iunie în Parohia «Sf. Cuvioasă Parascheva»“ şi având drept scop sărbătorirea pruncilor şi comuniunea părinţi-copii, prin rugăciune şi participare activă în organizarea lui.
După participarea la slujba Paraclisului Maicii Domnului, copii cu vârste între 3 şi 15 ani au prezentat un moment artistic la alegere, vocal, instrumental, colorat sau dansant. Au fost nelipsite voia bună, prietenia, florile de trandafir şi mai cu seamă invitaţii: Ansamblul folcloric de dansuri populare „Hora Moldovei“, coordonat de prof. Emilian Păduraru; grupul coral alcătuit din copiii coordonaţi de prof. Gabriel Leonte şi susţinuţi la chitară de doamna dr. Marcela Vicovan. Nu în ultimul rând, musafirul special, doamna etnograf dr. Angela Olaru, le-a împartăşit copiilor „Povestea bunicii“, o incursiune în universul dansului şi a costumului popular moldovenesc, ce va continua să ne emoţioneze în viitoarele noastre întâlniri.
După toate aceste trăiri festive, copiii au primit daruri din partea părinţilor lor şi a parohiei, iar comuniunea a continuat cu o masă a dragostei, o agapă pregătită cu dăruire de mămicile tinere şi experimentate, de tăticii sprinteni şi vrednici.
Am fost împreună, cu şi pentru copii, sub ocrotirea milostivei Sf. Cuv. Parascheva. Sperăm ca aceste daruri minunate, copiii, să rămână cu frumoase amintiri, să se simtă încă o dată valorizaţi şi susţinuţi, ca ori de câte ori în viaţă le va fi greu să-şi amintească de căldura, de dragostea preoţilor şi a duhovnicilor, de cea a familei restrânse şi lărgite şi de chipul lui Dumnezeu reflectat în aceştia.
Copilăria este despre o poveste frumoasă, o grădină ale cărei flori unice şi pline de parfum sunt copiii. Florile acestea aparţin unui Grădinar iubitor, Care mereu îşi îngrijeşte şi udă florile Sale. Ghiveciul cel bun al florilor este familia, susţinătorii florilor sunt părinţii, bunicii, iar stropitorile prin care li se transmite harul, puterea, binecuvântarea, bucuria şi iubirea sunt tainele şi rugăciunile Bisericii, încurajările şi eforturile părinţilor...
Dragi copii, fericită să vă fie copilăria! La mulţi ani!