Dezbatere la Iaşi: „România majorităţii sau a minorităţii?“

Evenimentul a fost  organizat prin colaborarea a trei instituţii ieşene: Pri­măria Municipiului Iaşi, Mitro­polia Moldovei şi Bucovinei (prin Departamentul pentru Mi­no­ri­tăţi şi Departamentul Pro Vita) şi Complexul Muzeal Naţional „Mol­dova“ Iaşi.

La dezbaterea moderată de Cosmin Brînză au fost invitaţi dr. Sorin Iftimi, istoric şi mu­zeograf la Palatul Culturii Iaşi, lect. univ. dr. Constantin Iulian Damian, de la Facultatea de Teo­logie Ortodoxă „Dumitru Stă­niloae“ din Iaşi, generalul Vasile Roman, conf. univ. dr. la Universitatea „Apollonia“ - Iaşi, şi reprezentanţi ai Primăriei Mu­nicipiului Iaşi.

Invitaţii au creionat modali­tăţile de interacţiune între dife­ri­te grupuri etnice şi religioase pre­zente pe teritoriul ţării noas­tre, îndeosebi în comunita­tea ieşeană.

„Noi ştim o poveste a Iaşului, aşa cum ne-a lăsat-o Nicolae Ior­ga, o poveste a unui oraş ro­mânesc, poate cel mai românesc dintre oraşe, unde poate fi studiată istoria noastră şi privind tot felul de monumente care arată modul în care civili­zaţia românească s-a dezvoltat pe aceste coline. Deopotrivă, Ia­şul a fost şi un oraş al pluralităţii etnice, un oraş multiconfesional şi multietnic. Aces­te lucruri definesc de fapt un ma­re oraş, care nu este un loc cu cetăţeni ai unei singure etnii, ci tocmai un creuzet, un loc de întâlnire a mai multor culturi, limbi şi tradiţii. În oraşul Iaşi, vreme de secole, s-au vorbit tot felul de limbi pe uliţele sale, şi locuitorii au reuşit să se înţeleagă între ei, urechile lor acordându-se la graiurile altora şi învăţând de multe ori unul de la altul, nu doar diverse lucruri de civilizaţie, ci şi elemente ce ţin de limbă“, a specificat în cadrul întâlnirii Sorin Iftimi.

„Biserica majoritară a celor mici“

Lect. univ. dr. Constantin Iulian Damian a susţinut comunicarea „Biserica majorita­ră a celor mici“, din care redăm o parte: „Etimologic, majorita­te provine de la latinescul medieval majoritas, majoritatis, care însemna mai mare în rang, vârstă sau număr şi venea, la rândul său, de la latinescul antic major, majoris, unde îi desemna pe strămoşi ca pe cei mai mari în rang, vârstă şi număr. Minoritate este un termen relativ recent cu sensul pe care îl avem astăzi (începu­tul secolului al XX-lea), inspirat din latina medievală, de la minoritas, minoritatis, care se referea la vârsta minoratului şi provenea din minor, adică mai mic în rang, grad, vârstă. Ro­manul îi desemna prin major pe strămoşi, iar prin minor pe urmaşii sau copiii săi, neajunşi la vârsta adultă. Biserica este, paradoxal, şi majoritară, şi minoritară. Biserica este majoritară, referindu-ne la spaţiul nostru, nu datorită cifrelor, un reflex al gândirii sociologice, ci pentru că este «a strămoşilor», a celor major mai mari în rang, vârstă şi număr, după cum am menţionat mai sus. A fost Bi­serica acelor major din ultimii 2000 de ani. Doar aşa putem justifica, din punct de vedere teologic, afirmaţia că Biserică Ortodoxă Română este majoritară, este a lor, a strămoşilor mai mari decât noi. Biserica este însă şi minoritară. Şi aici aş dori să accentuez acest aspect, pentru a contracara acu­zaţiile de triumfalism şi into­leranţă aduse Bisericii pornind de la premisa că aceasta manifestă siguranţa şi confortul oferite de numărul mai mare de «votanţi», intrând în logica democraţiei. Biserica este prin vocaţia ei minoritară pentru că, în primul rând, Iisus, Dum­nezeu-omul, S-a făcut din major, din mai mare, «mai mic», adică minor, căci, cum spune Apos­tolul Pavel, «Dumnezeu fiind în chip, S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se ase­menea oamenilor, şi la înfăţi­şare aflându-Se ca un om». Această taină a «micşorării» Fiului lui Dumnezeu pentru a deveni om marchează şi va marca Biserica până la sfârşi­tul timpurilor. Cu cine s-a identificat Iisus? Nu cu «mai marii» lumii, ci cu «mai micii» ai săi, cu cei flămânzi, însetaţi, stră­ini, goi, aflaţi în temniţă, pe care îi şi numeşte «fraţi ai Mei, prea mici» (Mt. 25, 40). Despre cine spune Iisus că va intra în Împărăţia cerurilor? Copiii, adică cei «mai mici», când zice: «Lăsaţi copiii (pe acei minor) să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împă­ră­ţia lui Dumnezeu». Şi spune mai departe: «Adevărat zic vo­uă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil (sau mai mic) nu va intra în ea». (Mc. 10, 14-15). Puţini au fost cei care au răspuns «Pe Iisus» la întrebarea lui Pilat «Pe cine voiţi să vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Iisus, care se zice Hris­tos?» (Mt. 27, 17). Mul­ţimile (adică majoritatea) au răs­puns: «Pe Baraba!». Atunci când Bise­rica a devenit majoritară în cifre, a rămas a celor «mai mici» din punct de vedere duhov­ni­cesc, căci smerenia, despre care citeam undeva că ar proveni în limba română din slavonul sumérjenije, însemnând «a te cunoaşte pe tine», constituie fun­dament al mântuirii. Humi­litas, echivalentul la­tin, trimite la humus, la pă­mânt. Coro­bo­rând cele două sensuri, smerenia sau umilinţa (în sensul teologic al termenului) este cu­noaş­terea şi conştientizarea propriei «micimi», a faptului că «pământ eşti şi în pământ te vei întoarce», renunţarea la a fi «mai mare» şi asumarea statutului de «mai mic», de minor, indiferent de vârstă, rang, ştiinţă de carte“.

După cum au subliniat organziatorii, necesitatea unui astfel de eveniment rezultă din dezbaterele publice care au loc pe această temă în România şi contribuie la conturarea identităţii naţionale, precum şi la crea­rea unui mediu armonios de convieţuire.

Astăzi, 19 septembrie, de la ora 14:00, ieşenii sunt aştep­taţi la o altă dezbatere, pe te­ma „Ac­ti­vis­mul familial într-o so­cietate de­mocratică“, ce va a­vea loc la Pri­măria Mu­ni­ci­piului Iaşi.