„Dumnezeu S-a făcut Om, ca pe om să-l facă dumnezeu“

Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români (ASCOR) - filiala Iaşi a organizat joi, în cea de-a zecea zi a lunii decembrie, conferinţa cu tema „Dumnezeu s-a făcut Om, ca pe om să-l facă dumnezeu“, care l-a avut ca invitat special pe Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos.

Întâlnirea cu Înaltpreasfinţitul Părinte Casian a fost pentru fiecare dintre noi o bucurie şi în acelaşi timp o invitaţie la realism duhovnicesc. Acesta ne-a vorbit cu blândeţe despre îndumnezeire, despre rolul vieţii liturgice şi al spiritualitaţii rugăciunii, astfel încât orele petrecute împreună au lăsat urme adânci de spiritualitate în sufletul nostru.

Să conştientizăm că existenţa noastră este dependentă de cea a divinităţii

Cu toţii ne dorim să înaintăm în viaţa duhovnicească, dar pentru a face acest lucru, ne spunea părintele că avem nevoie de o temelie -  de credinţă în Dumnezeu. Dacă această credinţă există, Dumnezeu are grijă să reverse Harul Său asupra noastră şi toate celelalte aspiraţii vor fi atinse. Referitor la conceptul îndumnezeirii, Sfântul Atanasie din Alexandria spunea că: „Dumnezeu nu S-a făcut Om pentru a ne vizita, ci pentru a Se întrupa în noi“. Dumnezeu este Cel care vine şi bate la poarta sufletului nostru şi ne cere găzduire, dându-ne apoi posibilitatea de a-L cunoaşte şi de a locui, la rândul nostru, în El. Să-L primim! Marile întâlniri îl iniţiază pe om, îl purifică, îl fortifică, îl impulsionează. Întâlnirea nu este doar sugestia unei apropieri spirituale, ci este un rezultat al conştientizării faptului că existenţa noastră este dependentă de cea a divinităţii, că doar raportată la Acesta, se creează conturul aventurii ontologice.

Hristos a venit pentru a ne da o minte nouă, un suflet  înnoit, ochi înnoiţi, urechi înnoite şi o limbă înnoită spiritual. Înnoirea limbajului presupune multă rugăciune, sfaturi bune şi învăţături. Depinde doar de noi cum vom folosi toate aceste daruri, dacă vom privi ceea ce are mai frumos un om, dacă-l vom ajuta să crească şi-i vom spune o vorbă bună sau vom trece indiferenţi pe lângă nevoile lui şi-i vom arăta ca a greşit.

Să ieşim din comoditate şi să vorbim cu Dumnezeu, să împlinim îndemnul părintelui Dumitru Stăniloae: „Omul să fie în dialog veşnic cu Dumnezeu“. Este uşor să vorbim despre Dumnezeu din cărţi, din tradiţie sau din auzite, dar este foarte greu să ne prezentăm ca unul care stă de vorbă cu El.  Să nu uităm niciodată că Domnul e doctor adevărat şi a venit să ne vindece de patimile incurabile. Să ne rugăm neîncetat Domnului să nu ne lase să fim mulţumiţi de noi înşine şi să-i privim pe ceilalţi mai prejos de noi, ci să ne dorim să perseverăm, să fim mai buni raportaţi la valorile creştine, să împărţim bunătate. „Omul să fie în binele lui şi nu în răul lui!“, să rămânem sub stăpânirea lui Dumnezeu, să ne înrudim cu El. Sfântul Sofronie afirma că: „Eu trăiesc precum El şi viaţa mea devine viaţa Lui şi viaţa Lui devine viaţa mea“, aşa se rezumă cea mai frumoasă unire cu Dumnezeu. El nu ni se opune, ci ne ajută să ne integrăm în El. Iubirea este elementul comun cu divinitatea. Dumnezeu iubeşte pe toată lumea, oferă şansa „devenirii întru devenire“.

Operaţia Mântuitorului nu taie, ci ridică!

În continuare, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian a subliniat faptul că la Dumnezeu nu există spaţiu sau timp, ci apropiere şi iubire! Să păzim poruncile Lui, să luăm Trupul şi Sângele Lui Hristos şi să devenim una cu El. Să-L chemăm pe Hristos, nu doar să ne încălzească, ci să aprindă un foc care să ardă spinii patimilor şi să consume materia păcatelor. Să facem tot posibilul pentru a pune în locul unei patimi o virtute, deoarece ascensiunea nu înseamnă înlăturarea din gând a lucrurilor rele, ci înlocuirea lor prin cele bune şi de folos omului. Să ne ridicăm de fiecare dată când avem o problemă şi suntem doborâţi, deoarece Dumnezeu ne numără ridicările, nu căderile. Când omul este unit cu Dumnezeu, nu mai este atras de nicio ispită.

Dumnezeu este în noi, nu suntem singuri! Să actualizăm mereu legătura dintre credinţă-familie-societate şi să agonisim în sufletul nostru credinţa care să mute munţii de răutate din sufletul omului şi din societate. Să ne pregătim cum se cuvine pentru Naşterea Domnului care nu e o sărbătoare, ci este o minune. Să ne mărturisim păcatele şi să cerem iertare pentru ele, să nu le promovăm.

„Pune, Doamne, lumină în sufletul nostru!“ au fost cuvintele cu care IPS Părinte Casian a încheiat lecţia despre Dumnezeu şi despre oameni. (Violeta-Cristina Grefelian, ASCOR Iaşi)