Efigii ale bucuriei - Tabăra „Vis de vară“

Lumină, tăcere şi pace. Soarele arde egal peste noi toţi. Încă o ocazie de a trăi intens, de a folosi capacităţile ce le avem pentru a face ceva frumos, de a consuma timpul constructiv. Provocări. Le acceptăm. Ne aduc satisfacţii. După astfel de experienţe, trăim sentimentul creşterii, al dezvoltării noastre interioare. Ne depăşim pe noi înşine, căpătăm încredere în forţele proprii. Câte nu pot face tinerii atunci când li se acordă încredere!? Nouă ni se acordă şi nu vrem să dezamăgim.

O nouă tabără. De data aceasta la părintele Ioan Puiu, unul dintre părinţii noştri dragi, în satul Rediu-Scânteii. Am pornit din Iaşi şase voluntari ATOR pentru a ne întâlni cu tinerii din comuna Scânteia şi cu preoţii de aici pentru a organiza o tabără, sperăm de neuitat, pentru copiii din comună.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, în ziua de 27 a lui Cuptor, am dat startul. Comuniune, dragoste frăţească şi peste toate speranţa că vom putea sufla în „cărbunii harului“ din inimile noaste pentru a arde indiferenţa şi păcatul. Srânşi în biserica lui Hristos, unde s-a oficiat Sfântul Maslu, de ziua Sfântului Pantelimon, doctorul fără de arginţi, am încercat să meditez şi să mă inspir din viaţa acestui mucenic ce şi-a închinat energia slujirii aproapelui. Sfântul Pantelimon este un model de urmat. Activitatea a continuat la căminul cultural. După un preambul, copiii mai mari au vizionat „Regele Leu“, iar cei mici au fost fascinaţi de desenul animat „Patch Adams“.

Următoarea zi, urmând exemplul Sfântului Pantelimon, participanţii au învăţat cum să acorde primul ajutor şi apoi au asistat la un curs despre alimentaţia sănătoasă. Avem nevoie, uimitor, să învăţăm cum şi ce să mâncăm. Pentru că teoria trebuie îmbinată cu practica, ziua a continuat cu o activitate „dulce“, în cadrul căreia copiii s-au deprins să facă prajituri gustoase şi sănătoase, şi plini de curaj au spus că le vor face şi acasă. Să vedem! După aceea, s-au împărţit pe grupe de vârstă, şi până la finalul zilei au parcurs atelierul de muzică folk, cel de dans, pictură pe pietre, teatru şi comunicare, atelier în cadrul căruia au învăţat cum să-şi exprime mai bine dorinţele şi emoţiile. Nu au fost moderatori şi participanţi, au fost toţi fraţi întru Hristos, căci fiecare este de fapt un participant. Cu toţii avem vocaţia de a inspira pe alţii şi de a fi inspiraţi.

Ademeniţi de razele jucăuşe ce se frângeau printre crengile copacilor, miercuri, ne-am deşteptat cu chef de aventură şi drumeţie. Deşi drumul a fost cam ostenitor, a fost o ocazie bună de a comunica peripatetic. Ne-am plimbat sufletele pe dealuri şi prin pădure răcorindu-le cu frumuseţea creaţiei lui Dumnezeu. Destinaţia a fost Poiana cu schit, rezervaţie naturală ce ascunde o multitudine de specii floristice de silvostepă şi ruinele fostului schit de călugări, Bârnova, unde am zăbovit pentru un moment de rugăciune.

Ultima zi de tabăra a adus noi încercari. După ce fiecare participant s-a bucurat de ultimele momente ale atelierelor de lucru, a inceput „Vânătoarea de comori“. Organizaţi pe grupe de diferite vârste, copiii, pe baza unui indiciu ce se afla în spatele unei ghicitori, au ajuns în mai multe destinaţii ce rezervau probe precum: gardul electric, maşina umană şi pânza de păianjen. Dar dincolo de anvergura jocului şi de comoara materială la care au ajuns într-un sfârşit cu toţii, jocul i-a învătat să colaboreze, să fie corecţi şi să aprecieze calităţile celorlalţi. Nu a fost doar un câştigător, ci cu toţii au fost premiaţi.

Un moment emoţionant a fost cel al spectacolului. Părinţi, bunici, mătuşi au venit pentru a vedea momentele pregătite de copii la ateliere. Îmbujoraţi, au urcat pe mica scenă şi în aplauzele publicului au interpretat piese de teatru precum „Rugăciune“, au cântat „Micul ciobănaş“ şi au realizat momente de dans.

Dorind să prelungim momentul despărţirii, activităţile s-au încheiat cu un foc de tabără sub cerul liber. Priveam acelaşi cer. M-am întrebat atunci: aveam totuşi acelaşi orizont? Îl avem cu toţii pe Hristos în inimile noastre şi înaintea noastră, în toată vremea? Este totuşi ceva ce ne leagă pe toţi, ceva tainic, ce dăinuie dincolo de efemeritatea timpului şi a spaţiului. Să fie Sfântul Botez? Prezenţa harului primit la Botez ne înfrăţeşte. Inima nu poate fi îngrădită la un număr fix de iubiri. Prietenia întru Hristos face ca în fiecare copil să răsune glasul păcii şi al iubirii, ce aduce în suflete bucurie curată.

Soarele ardea mai puternic ca niciodată. Arborii au început să-şi unduiască crengile. Păsările prin ciripitul lor acompaniau acordurile chitarei şi vâltoarea focului. Totul părea  magic, ca un „Vis de vară“.

Loredana-Daniela Vecliuc voluntar în taberele „Verde la bucurie“, organizate de ATOR Iaşi