Festival Medieval la Târgu Neamţ

Mulţi spun adesea că a face parte din Asociaţia Tinerilor Ortodocşi Români presupune să mergi în fiecare zi la biserică, să te rogi, să posteşti, batic în cap, creiere spălate, priviri lăcrămoase. Vai, vai...! Viaţă plicticoasă. Ei bine, zilele trecute am simţit încă o dată că se înşală. Şi normal, m-am întrebat de ce? Cum de ceea ce spun unii cunoscuţi de-ai mei despre Biserică nu este adevărat? N-ai cum să nu-ţi pui această întrebare. De ce poantele spuse de ei şi ceea ce aud din gura lor că ar fi Biserica este atât de fals, de departe de ceea ce eu trăiesc şi am trăit nu mai departe de zilele trecute? Cine sunt cei păcăliţi?

Un tânăr care face parte din ATOR este un om frumos, un om care are prieteni, un om care ştie să zâmbească, care ştie să-şi exprime sentimentele, care ştie să comunice faţă către faţă cu oricine. Atoreanul este un tânăr al cărei viaţă văd că se îmbogăţeşte pe zi ce trece, care iubeşte tot ceea ce este frumos şi adevărat, care caută libertatea şi face efortul de a fi liber. Tinerii pe care îi cunosc din această asociaţie sunt, după o expresie tot mai des auzită în ultima vreme, open minded. Citesc, doresc să se informeze, caută să se depăşească şi să scape de complexe, vorbesc liber în public, sunt creativi. Sunt ceea ce, în adâncul sufletului meu, fără să mi-o spun vreodată franc, am căutat. Oameni faini. Nu pierzi timpul cu ei cu poante slabe. Nu faci eforturi pentru a părea altceva, pentru a trece drept şmecher, pentru că nu este nevoie. Poţi să fii tu, să fii normal. Te acceptă aşa cum eşti.

La Zilele Cetăţii Neamţului, care au avut loc în perioada 3-5 iulie 2015, au participat şi atorenii. Îndrumaţi de părintele Filip Marian şi de doamna profesoară Filip Daniela, tinerii din ATOR Târgu Neamţ au jucat chiar un rol important în desfăşurarea evenimentului. Fetele şi băieţii noştri, pardon, domniţele şi străjerii, căci acest rol şi l-au asumat la sărbătoare, au fost dovada vie că împreună putem duce mai departe, cu inimi vesele, datina, credinţa şi istoria ţinutului, scrisă de înaintaşi. Primăria Târgu Neamţ, Complexul Muzeal Neamţ, dar şi alte instituţii şi oameni de suflet au făcut posibilă sărbătorirea a 620 de ani de atestare documentară a Cetăţii Neamţului.

Legătura care s-a format între tineri la Sfânta Liturghie, dar şi la programul artistic desfăşurat, a arătat că prezenţa lui Dumnezeu şi a voievozilor invocaţi întregeşte şi împlineşte totul.

Dacă străjerii au purtat costume soldăţeşti medievale, eu am ales, ca domniţă, să port costumul popular. De ce? Pentru că nicio rochie nu poate echivala cusătura de mână, frumoasă, a costumului popular; pentru că acesta aduce odată cu el farmecul vieţii românului de altădată şi al istoriei noastre moldoveneşti, istorie care nu trebuie uitată. Dacă uităm istoria, şi istoria ne va uita pe noi. Vom dispărea.

Fără înaintaşii noştri, n-am fi fost nici noi. Aş îndrăzni să spun că fără istoria din spatele nostru, care ne spune de unde venim, fără ea noi... nu suntem. Existăm, dar fără identitate, asemenea unui copil rătăcit în gară, care nu ştie al cui este şi cum îl cheamă.

- Al cui eşti, măi băiete?

- Nu ştiu.

- Cum? Nu ştii cum te cheamă?

- Nu ştiu.

- Şi de ce plângi? Ai pierdut pe cineva?

- Nu ştiu.

- Unde stai?, să te ducem acasă.

- Nu ştiu.

- Ţi-e dor de cineva?

- De cine să-mi fie dor? Mi-e foame.

- Ce se întâmplă aici?, poate întreba un trecător.

- Ei! Un copil al nimănui.

- Duceţi-l la un orfelinat. Acolo o să-i dea măcar un loc unde să doarmă şi ceva de mâncare.

Aceasta este soarta celor care nu-şi cunosc istoria şi înaintaşii. Sunt copiii nimănui, care trăiesc pentru a mânca şi a dormi. Astăzi nu ne-am fi putut numi români şi nu ne-am fi putut simţi nici acasă şi nici liberi. La orfelinat, te păzesc. Foarte probabil n-am fi avut nici identitate de credinţă, nu L-am fi primit pe Dumnezeu de la voievozii care au construit biserici şi mănăstiri pentru ca noi să cunoaştem Adevărul şi calea spre nemurire. Ei! Ce să mai?! Istoria este viaţă. Cunoaşterea ei are rolul de a menţine fiinţa neamului sănătoasă. Adevărul şi adevărul istoric vindecă întotdeauna.

Soarele a apus şi peste aceste zile frumoase, şi peste festivalul medieval de la Târgu Neamţ. Domni, domniţe, străjeri, piese de teatru, dueluri, muzică medievală, voie bună, bucate alese, toate ne-au purtat în timp şi am trăit, pentru câteva zile, în spiritul vremurilor de altădată. Bătrâna Cetate a Neamţului şi-o fi adus aminte de Petru Muşat, de Alexandru cel Bun, de Ştefan cel Mare, de Petru Rareş, de Vasile Lupu... Ce mai vremuri, şi-o fi spus în barba-i de piatră! Cetatea noastră a văzut multe. Şi bune, şi rele, şi eroi, şi trădători, şi zile de sărbătoare, şi grozăvia ciumei sau a războiului sau a incendiilor. Dar Cetatea noastră este foarte discretă. Le poartă pe toate în linişte, ca o Cetate de piatră ce se respectă. A fost martoră şi acum la cea de-a doua ediţie a Festivalului Medieval, la veselia copiilor şi a târgoveţilor noştri, dar şi a musafirilor de seamă ce ne-au onorat. Cele trei zile se vor număra între zilele frumoase şi de suflet ale vieţii mele. Am fost o domniţă. Voi face ce voi putea şi după aceste zile să fiu domniţă, urmaşă a străbunilor mei, Străjer al Moldovei şi, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, Străjer al Credinţei! (Andreea Ţuţuianu, ATOR Târgu Neamţ)