Finanţare europeană pentru Mănăstirea Probota

Timp de trei ani, locaşul de închinăciune al Mănăstirii Probota din judeţul Suceava va fi suspus unor lucrări de restaurare. La începutul lunii octombrie 2017 a fost semnat proiectul „Restaurarea patrimoniului cultural la Mănăstirea Probota, din judeţul Suceava“.

Mănăstirea Probota, aflată în localitatea Probota, judeţul Suceava, la cinci kilometri de oraşul Dolhasca, va fi reabilitată printr-un proiect european. Ministrul delegat pentru Fonduri Europene, Rovana Plumb, a semnat la începutul lunii octombrie 2017 contractul de finanţare pentru proiectul „Restaurarea patrimoniului cultural la Mănăstirea Probota, din judeţul Suceava“. Acesta are o valoare totală de aproape 22,7 milioane de lei, lucrările urmând să se deruleze pe o perioadă de trei ani. Scopul proiectului este de a pune în valoare patrimoniul cultural din satul Probota, judeţul Suceava, prin reabilitarea complexului monahal declarat monument istoric. Mănăstirea Probota se află la 20 de kilometri de Paşcani, la 30 de kilometri de Fălticeni şi la 45 de kilometri de Suceava. Încă de la începutul întemeierii ei, pe când domnitorii au ctitorit-o pe aceste meleaguri, poartă hramul Sfântului Ierarh Nicolae, după cum se menţionează în pisania dăltuită în piatră, aflată la intrarea sudică a bisericii: „Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh. Iată eu, robul stăpânului meu Iisus Hristos, Io Petru Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Ţării Moldovei, fiul lui Ştefan voievod cel Bătrân, a binevoit Domnia mea, cu buna mea voie în al patrulea an al stăpânirii noastre împărăteşti a zidi acest hram întru numele arhiereului şi făcătorului de minuni Nicolae, fiind egumen kir Grigorie, în anul 7038 (1530) octombrie 16“. Între anii 1934-1937, Comisiunea Monumentelor Istorice iniţiază restaurarea bisericii şi a casei egumeneşti, prin arhitectul Horia Teodoru. În anul 1986, Mitropolia Moldovei şi Sucevei aprobă un proiect de consolidare a părţii superioare a bisericii. Tot atunci a fost înlocuit acoperişul cu unul de tablă. În urmă cu 20 de ani, mănăstirea a fost reînfiinţată, având obşte de maici. În anul 1993, biserica aşezării monahale a fost înscrisă în lista Patrimoniului Mondial, în grupul bisericilor din Moldova cu picturi murale exterioare. Ca urmare a acestui fapt şi datorită interesului unor specialişti din Japonia, acest monument a fost supus între 1996-2001 unui amplu proces de cercetare, restaurare şi valorificare desfăşurat sub egida UNESCO, cofinanţat de Japan Trust Fund for World Heritage şi Ministerul Culturii din România.