„În Unire e tăria“

Ieri, 19 ianuarie 2018, s‑a desfășurat în sala de festivități a Liceului Tehnologic „Gh. Ruset Roznovanu"‑ Roznov cea de‑a V‑a ediție a expoziției și concursului literar‑artistic județean „Prietenii lui Eminescu".

Echipa coordonatoare a proiectului a fost formată din prof. Oana Ilarie, directorul liceului, prof. înv. primar Alina Vasile și pr. dr. Iulian Vasile de la Parohia Chintinici a Protopopiatului Roznov, alături de alte cadre didactice. Grupul țintă a fost alcătuit din elevii claselor I‑VIII, iar în comisia de jurizare au participat profesori ai unității școlare.

În organizarea evenimentului s‑a implicat activ Parohia Chintinici, concursul și expoziția bucurându‑se de sprijinul unor instituții locale și județene.

În discursul de prezentare a proiectului școlar, prof. Oana Ilarie a evidențiat personalitatea geniului creator eminescian în contextul sărbătoririi centenarului Marii Uniri de anul acesta.

Pr. dr. Iulian Vasile a amintit importanța acestui eveniment, subliniind un amănunt biografic din viața lui Eminescu mai puțin mediatizată, aceea de gazetar și militant pentru unirea tuturor provinciilor românești: „Nucleul principal al activității sale de jurnalist politic s‑a desfășurat timp de șase ani, în perioada 1877‑1883, la cotidianul «Timpul», organul oficial al conservatorilor. Ocazional a colaborat cu articole politice sau pe teme culturale și la alte reviste sau gazete ale epocii. Pentru Eminescu legea supremă în politică era conservarea naționalității și întărirea statului național: «Toate dispozițiile câte ating viața juridică și economică a nației trebuie să rezulte înainte de toate din suprema lege a conservării naționalității și a țării, cu orice mijloc și pe orice cale, chiar dacă și mijlocul și calea n‑ar fi conforme cu civilizația și umanitarismul care azi formează masca și pretextul sub care apusul se luptă cu toate civilizațiile rămase îndărăt sau eterogene». (Eminescu, Opere, vol. X, p. 301). Eminescu afirma că misiunea noastră ca «popor latin de confesie ortodoxă» este de a face legătura dintre Occident și Orient (Eminescu, Opere, vol. XIII, p. 301). Dragostea pentru neam i‑a fost insuflată de Aron Pumnul, profesor de limba română la liceul german din Cernăuți, o notorietate a intelectualității vremii și un dascăl extrem de apreciat. Pumnul era prieten cu tatăl lui Eminescu și îi primește cu drag în gazdă pe frații Eminovici. Printre ei și elevul Mihai, pe care l‑a îndrăgit cel mai mult, considerându‑l fiul său adoptiv. Descoperindu‑i talentul, l‑a încurajat să scrie versuri și să își cultive calitățile literare. Devine astfel primul om important din cariera viitorului poet, primul mentor".

„Să facem din Putna Ierusalim al neamului românesc și din mormântul lui Ștefan altar al conștiinței naționale"

„Încă de la primul său articol politic Eminescu declara: «Astăzi credem că ar fi venit timpul ca să pretindem și noi ceea ce ni se cuvine de secoli. E timp să declarăm neted și clar că în țara noastră (căci este a noastră mai bine decât a orișicui) noi nu suntem nici vrem să fim maghiari ori nemți. Suntem români, vrem să rămânem români și cerem egala îndreptățire a națiunei noastre» (Mihai Eminescu/ Varro, Să facem un Congres, în ziarul Federațiunea, Pesta, 5 aprilie 1870). Ideile sunt reluate în articolul «În Unire e tăria» (ziarul Federațiunea, Pesta, 22 Aprilie 1870). De altfel, chiar primele articole publicate, când era student la Viena, conțineau o critică a dualismului austro‑ungar care permitea dominația austriecilor și maghiarilor asupra celorlalte națiuni din Imperiul Austro‑Ungar. Pentru articolul «Ecuilibrul» este urmărit în instanță de către autoritățile austro‑ungare pentru «delict de presă», pătimind și editorul său, Ion Poruțiu. În perioada 14‑16 august 1871, Mihai Eminescu a luat parte la hramul Mănăstirii Putna, ocazie cu care a spus și o frază memorabilă: «Să facem din Putna Ierusalim al neamului românesc și din mormântul lui Ștefan altar al conștiinței naționale». De la începutul activității jurnalistice și până la ultima sa recitare în public, cu Doina populară, scrisă cu ocazia inaugurării statuii lui Ștefan cel Mare la 6 iunie 1883, la Iași, în casa lui Iacob Negruzzi, Eminescu a fost animat de unul și același gând: unirea tuturor românilor (Eminescu - Album artistic literar comemorativ, Iași, 1914, apărut sub coordonarea lui Octav Minar). Din memoriile prietenilor și colegilor săi, în special cele ale lui Theodor Ștefanelli, reiese faptul că își saluta cunoscuții cu «Trăiască nația!» și că nu ezita nicio clipă să vorbească despre visul de a vedea unirea provinciilor românești într‑un singur stat. Este vorba de proiectul «Daciei Mari» pe care poetul îl va susține până la sfârșitul vieții sale, indiferent de riscuri, prin implicarea sa în societatea «Carpații», înființată la 24 ianuarie 1882, la București, și care coagula toată spuma intelectualității românești unioniste. Considerat de austrieci, în special, dar și de autoritățile românești care doreau o apropiere de Germania și Austria drept «cap al răutăților», Eminescu, era atent supravegheat de spionii austrieci, în special de baronul von Mayr, care trimitea rapoarte regulate. Prin închiderea poetului în anul 1883 în sanatoriul doctorului Șuțu, unii specialiști, precum Th. Codreanu și Gheorghe Median, bănuiesc o implicare a politicului și a agenților secreți austrieci în viața poetului (Theodor Codreanu, Eminescu - Drama sacrificării, 1999, p. 151‑154). Prin întreaga sa activitate gazetărească, Eminescu ne‑a lăsat modelul unui adevărat român, curajos mărturisitor al unității de neam și identității noastre românești, fiind un profet al neamului său prin spiritul său vizionar", a adăugat părintele Iulian Vasile.