„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Inimile din poiană
Tabăra de la Nemţişor reprezintă o comuniune de suflete care nu s-au întâlnit întâmplător, ci cu dorinţa ca în cele câteva zile de desfăşurare, 23-26 iulie 2015, să se aplece asupra inimii şi să o audă bătând în acelaşi timp, în acelaşi ritm şi cu aceeaşi chemare pe care o au alte câteva sute de inimi din poiana ce pulsează ea însăşi darul vieţii.
Dacă fără suferinţă nu există bucurie, fără jertfă nu există împlinire. Nemţişorul este rodul care a răsărit din sămânţa jertfei unor oameni ce au înţeles importanţa sufletului, au îmbrăcat haina samarineanului milostiv şi şi-au încins sufletul cu virtutea răbdării. Aceştia nu au pregătit doar spaţiul de desfăşurare al taberei, ci au făcut loc în inima lor pentru fiecare participant.
Reamintindu-ne programul pe scurt, fiecare zi a avut lumina şi bucuria ei. Prin vizionarea documentarului artistic 7 Cuvinte, viaţa şi vorbele părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa au constituit o mărturie a suferinţei şi a înălţării prin iertare. De altfel, tema Nemţişorului de anul acesta l-a adus printre tineri pe tânărul care, jertfindu-se prin suferinţe ca aurul în topitoare, şi-a urmat idealul sfinţeniei până la sfârşit: Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava.
Îi mulţumim arhidiaconului profesor doctor Vasile Demciuc pentru că a mijlocit, prin conferinţa susţinută, întâlnirea tinerilor cu Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. Totodată, îi mulţumim părintelui profesor doctor Constantin Coman, care a acceptat invitaţia noastră de a ne vorbi despre Martiriu - depăşirea laşităţii şi şansa mărturiei şi ne-a explicat că drumul spre sfinţenie are ca premisă luarea în stăpânire a sinelui.
Nu putem ajunge departe decât sprijinindu-ne unii pe alţii, aşadar le suntem recunoscători moderatorilor care au coordonat sesiunile pe grupe, facilitând coeziunea echipelor şi îndemnând spre dialoguri capabile să depăşească aparenţele şi să pătrundă în profunzime taina comuniunii interumane. Apreciem, totodată, efortul însoţitorilor de grup care ne-au fost de ajutor, contribuind la păstrarea ordinii şi a disciplinei în poiană.
Nici anul acesta, Nemţişorul nu ar fi existat fără implicarea câtorva persoane, care au jertfit aproape o săptămână întreagă din vara lor pentru a pune la punct totul până la venirea participanţilor. Le mulţumim părintelui Ciprian Strâmbu şi părintelui Marian Filip pentru efortul depus şi pentru coordonarea voluntarilor în tabăra de pregătire, îi mulţumim părintelui Ioan Maloş pentru că şi de data aceasta a mijlocit ca mesajul vorbitorilor şi cântecul stranei să poată răsuna în toate colţurile poienii, îi mulţumim părintelui Marius Onofrei pentru că ne-a oferit siguranţă pe timp de noapte şi de zi şi ne-a pregătit jocurile sportive, îi mulţumim părintelui Cristian Andron pentru că ne-a încântat cu muzeul tradiţional românesc amenajat.
Unii oameni nu au fost prezenţi fizic în poiană pe tot parcursul desfăşurării activităţilor, însă fără ei nu s-ar fi întrunit toate elementele necesare taberei. Le mulţumim şi îi purtăm în rugăciune pe părintele arhimandrit Melchisedec Velnic, stareţ al Mănăstirii Putna, care a dăruit revista Cuvinte către Tineri fiecărui participant, părintele arhimandrit Benedict Sauciuc, stareţ al Mănăstirii Neamţ, care ne-a fost întotdeauna aproape, părintele Ioan Mihoc, director al Seminarului Teologic Venianim Costachi, care ne-a oferit spaţii de cazare pentru echipa de moderare, părintele Pavel Postolachi, protoiereu al Protopopiatului Paşcani, domnul colonel Constantin Hâra şi domnul Nicuşor Stanciu, de la Unitatea Militară din Piatra Neamţ, doamna Ana Monda, cei de la Primăria Mirosloveşti.
A VI-a ediţie a Nemţişorului a fost un exerciţiu de asumare a tinereţii, de reflecţie pentru a alege între cele două căi: cea care duce la viaţă şi cea care duce la moarte. Le mulţumim încă o dată tuturor celor care au făcut posibilă această tabără, fiindu-ne alături atât material, cât şi prin rugăciunile în care ne-au pomenit. Ni s-a confirmat din nou că sufletul, fiind chip al Sfintei Treimi, îşi împlineşte menirea doar într-o dăruire reciprocă, alături de alte sute de suflete privind spre acelaşi Cer. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Alina Manuela Anghelache, ATOR Iaşi