„Atunci când S-a născut Iisus în Betleemul Iudeei, în zilele regelui Irod, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este împăratul Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Ră
Întâlnire a comisiilor misionare ale protopopiatelor 3 Iași și Pașcani
La început de an, comisiile misionare ale protopopiatelor 3 Iași și Pașcani s‑au întâlnit, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, în ședință comună de lucru la Centrul social‑cultural „Sf. Ilie” de la Miclăușeni.
După săvârșirea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii în intimitatea paraclisului mănăstirii, lucrările s‑au mutat în ambianța aristocrată a Palatului Sturdza, unde, urmând ordinea de zi, s‑a discutat modul de desfășurare al unui cerc pastoral și programul activităților pastoral‑misionare ce imprimă o lucrare dinamică într‑o parohie.
S‑a precizat că parohia este modul de viață real, concret și actual al omului chemat să asculte cuvântul Evangheliei prin care Dumnezeu se descoperă pe Sine și îi redimensionează viața omului în sensul profund teologic. Astfel, parohia este înțeleasă într‑un mod prin excelență comunitar, ca loc de săvârșire a Sfintelor Taine și mărturisire a credinței, deoarece în Sfintele Taine, Hristos Domnul cel Răstignit și Înviat prin harul Duhului Sfânt este contemporan cu fiecare în parte și cu toți laolaltă dintre cei care săvârșesc sau primesc harul dumnezeiesc.
Sfinții Părinți urmând cuvântului revelat ne arată că unitatea comunității bisericești se întemeiază pe credința eclezială comună: „Un Domn, o credință, un Botez” (Ef. 4,5) și pe caracterul comunional și bisericesc al Sfintelor Taine prin care credinciosul devine mădular în Trupul lui Hristos. În tradiția răsăriteană, precizează părintele Rafail Noica, se vorbește adesea despre faptul că omul este prin fire bisericesc și exprimă această tendință spre comuniune care este sădită în ființa sa. El a fost plăsmuit ca să trăiască în comuniune cu Dumnezeu și cu aproapele său, fapt pentru care în măsura în care se realizează această comuniune, se realizează și pe sine însuși. În afara acestei comuniuni omul nu reușește să‑și împlinească menirea sa, nu trăiește plinătatea vieții, nu‑și află sensul vieții și nu are părtășie la viața dumnezeiască. De aceea, preotul are conștiința că parohia sa reproduce într‑un anumit loc și timp ceea ce este Biserica în totalitatea ei, și anume în ea se realizează în timp și spațiu trupul eclezial al lui Hristos. Adică, în unitatea comunității de credință omul se naște prin Botez pentru viața veșnică și intră prin Sfintele Taine, pe poarta cerului îmbrăcat în haina de lumină a Învierii lui Hristos (Gal. 3, 27), ca mai apoi prin cultivarea, îmbogățirea și mărturisirea credinței să dobândească o cunoaștere dincolo de cunoașterea empirică și o vedere mai presus de vederea fizică, o vedere duhovnicească prin care omul credincios percepe, recunoaște și mărturisește prezența și lucrarea lui Dumnezeu în lume și pregustă Împărăția cerurilor.
Toate aceste gânduri au contextualizat modul de abordare și desfășurare, precum și eficientizarea unui cerc pastoral. Concluziile lucrărilor pot fi rezumate în: regândirea programului de desfășurare a unui cerc pastoral, în modul de abordare a temelor propuse, precum și scopul acestor întâlniri fiind aplecat preponderent spre formarea continuă a preoților. (Pr. Mihai Zvorăște, misionar protopopesc 3 Iași)