IPS Teofan a sfinţit un monument dedicat Patriarhului Nicodim Munteanu

Ieri, 28 iulie 2019, Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a sfinţit, în localitatea Pipirig, un monument ridicat în cinstea Patriarhului Nicodim Munteanu.

Monumentul dedicat celui de-al doilea întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, înălţat chiar în localitatea sa natală, a fost realizat la iniţiativa părintelui paroh Sandu Vasile, cu sprijinul credincioşilor şi al consiliului local.

Cu acest prilej, IPS Teofan a rostit un cuvânt de învăţătură în faţa celor prezenţi în care a evidenţiat personalitatea Patriarhului Nicodim Munteanu şi perioada dificilă în care a păstorit acesta: „Când vorbim de Patriarhul Nicodim, vorbim de patriarhul care a păstorit în una din cele mai grele perioade - perioada războiului -, că ce e mai greu?! [...] Numai Dumnezeu ştie ce se întâmpla în inima lui când afla că în fiecare zi unul sau mai multe sute sau poate chiar mii de oameni mureau pe front; mureau în Basarabia, mureau la Odesa, mureau în Crimeea, mureau la Cotul Donului, mureau la Stalingrad lângă Moscova şi apoi până în munţii Cehoslovaciei la sfârşitul războiului. Numai inima unui părinte ştie ce trepidaţii şi ce plânset cuprinde inima lui în momentul în care fiul moare undeva mai aproape sau mai departe.

Când spunem Patriarhul Nicodim, spunem «Mănăstirea Neamţu», spunem «omul rugăciunii», spunem «omul cărţii», spunem «omul Bisericii», spunem «omul Ţării». De aceea Îl rugăm pe Dumnezeu să-l odihnească în pace”.

În semn de apreciere pentru efortul depus, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a acordat „Crucea Patriarhală” părintelui paroh Sandu Vasile şi distincţii de vrednicie enoriaşilor implicaţi.

La final, s-a mers în procesiune până în cimitirul parohial, unde IPS Teofan a sfinţit casa socială realizată prin implicarea comunităţii locale.

Patriahul Nicodim Munteanu s-a născut la 6 decembrie 1865, în Pipirig, judeţul Neamţ, dintr-o familie de ţărani credincioşi, primind numele de botez Nicolae.

A făcut studii la Seminarul „Veniamin Costachi” din Iaşi, la Academia duhovnicească din Kiev, iar la întoarcerea sa de la Kiev a fost numit director al Seminarului Teologic din Galaţi şi apoi vicar la Episcopia Dunării de Jos. În 1909 primeşte hirotonia întru Episcop-Vicar al Mitropoliei Moldovei, cu titlul de Băcăuanul, iar trei ani mai târziu, la 18 februarie 1912, este ales Episcop de Huşi.

După unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918), Nicodim Munteanu a fost numit locţiitor de Arhiepiscop al Chişinăului şi Hotinului (1918-1919), respectiv locţiitor de Mitropolit al Basarabiei (1936-1937).

În anul 1934, Colegiul Naţional Bisericesc l-a ales în fruntea Mitropoliei Moldovei pe Nicodim Munteanu. A păstorit la Iaşi timp de patru ani, reuşind ridicarea Palatului Mitropolitan de la Mănăstirea Neamţ şi a clădirii Seminarului Teologic, reutilarea tipografiei de la Mănăstirea Neamţ şi tipărirea multor lucrări teologice.

După trecerea la cele veşnice a Patriarhului Miron Cristea, Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales pe Nicodim Munteanu ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. În calitate de patriarh, a păstorit în timpuri grele, în timpuri de criză economică şi război, iar adesea se afla sub presiunea factorilor politici din ţară şi din străinătate. Doar înţelepciunea şi tactul Patriarhului Nicodim au ajutat Biserica Ortodoxă Română să depăşească acele momente dificile. (Andrei Prian)