„În vremea aceea, când Se ruga Iisus îndeosebi, erau cu El ucenicii, și i-a întrebat, zicând: Cine zic mulțimile că sunt Eu? Iar ei, răspunzând, au zis: Ioan Botezătorul, iar alții Ilie, iar alții că a
Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, la Catedrala Mitropolitană din Iaşi
În cea de-a treia săptămână a Postului Mare, miercuri, 30 martie 2016, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a oficiat Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite unită cu Vecernia, la Catedrala Mitropolitană din Iaşi.
Slujba arhierească a fost una deosebită, săvârşită numai la lumina lumânărilor. Întrucât Liturghia Darurilor înainte sfinţite unită cu Vecernia este săvârşită sub semnul pocăinţei, veşmintele preoţilor slujitori au fost de culoare neagră, cernite. Răspunsurile la strană au fost oferite de psalţii catedralei.
La final, în cuvântul rostit credincioşilor prezenţi, IPS Mitropolit Teofan a precizat care este rostul postului: „Postul este rânduit de Dumnezeu în Sfânta Sa Biserică ca mijloc prin care omul să se apropie de Împărăţia cerurilor. Postul poate fi văzut ca un diamant, căci, prin diferitele lui unghiuri şi lumini, omul poate să vadă şi să trăiască Împărăţia cerurilor. Din Vechiul Testament până în Noul Testament, de la Sfinţii Părinţi şi până astăzi, Biserica nu a încetat să mărturisească lumii despre folosul postului. În Evanghelia după Sfântul Luca, Mântuitorul Hristos ne spune referitor la post: «Luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii». Când vorbim despre post, ne gândim în general la trupul nostru. Postul ajută trupul să fie puţin mai curat şi eliberat de tot felul de toxine şi chimicale pe care le produce mâncarea de dulce, şi carnea, în mod special. Mântuitorul Hristos ne spune însă că mâncarea şi băutura nu îngreuiază doar trupul - pe acesta nici măcar nu-l aminteşte, ci subliniază să nu se îngreuieze inimile. Inima, centrul vieţii spirituale, prin multă mâncare şi băutură, nu-L mai cunoaşte şi nu-L mai înţelege pe Domnul, iar rugăciunea nu mai coboară din minte în inimă“.