„Zis-a Domnul: Nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați și veți fi iertați; dați și vi se va da; turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată,
Maica Siluana vă răspunde: Care este limita dintre Spovedanie ca Taină Sfântă şi complexul de vinovăţie
De fiecare dată după ce mă spovedesc, îmi amintesc alte păcate, din trecut, de doi, trei, patru ani vechime, pe care nu le-am spus - şi iar trebuie să mă întorc. Acum, de exemplu, am următoarea dilemă: am mărturisit la Spovedanie că prin comportamentul meu am influenţat la lucruri rele (fără a obliga, dar am influenţat şi încurajat) o fată de 16 ani. Ieri însă mi-am amintit că acea fată a venit la mine cu o prietenă de vârsta ei şi am influenţat-o şi pe ea, mai puţin, dar - oricum. Am întrebat-o dacă ea simte că am influenţat-o în rău şi a spus că nu. Totuşi, mă simt vinovată, mă gândesc că, poate, ar trebui să mă spovedesc din nou şi să spun că a fost vorba de două fete, şi nu de una singură. Sau faptul că am spus de una o implică şi pe cealaltă, ca păcat general?
Mulţumesc mult, R.
***
Dragă R.,
Între Taina Spovedaniei şi complexul de vinovăţie este o relaţie ca cea dintre boală şi vindecare. Complexul de vinovăţie este lucrarea minţii noastre fără Dumnezeu, este lucrarea vrăjmaşului strecurată în lucrarea ego-ului nostru, folosind darul conştiinţei care ne mustră când nu facem ceea ce ne-ar face fericiţi pe noi înşine şi pe cei din jur!
Când privim păcatul în mod juridic, când îl considerăm încălcarea unei reguli, a unei legi juridice, nu avem cum să ne vindecăm de cumplita boală a complexului de vinovăţie şi nici nu putem ieşi din robia faţă de cel viclean. Taina Spovedaniei - Taina pocăinţei - este primirea puterii vindecătoare a lui Dumnezeu, putere care ne face să ne răsturnăm punctul de vedere, să ne întoarcem spre şi la Dumnezeu şi să descoperim că păcatul este refuzul acestei puteri, încăpăţânarea de a face ceea ce "ştim noi că e bine", "ceea ce ne place nouă", chiar şi "binele", dar fără Dumnezeu! Această întoarcere se face prin arătare, pentru că plecarea s-a făcut prin ascundere! Ne arătăm, mărturisim ceea ce suntem, ca să devenim ceea ce suntem chemaţi şi destinaţi să devenim: ca Dumnezeu, dumnezei după har! Când vei crede asta, nu numai că nu vei mai uita vreun păcat, dar nici nu vei mai avea nevoie de o listă cu ele, pentru că vei simţi lipsa Vieţii, lipsa Bucuriei, lipsa lui Dumnezeu şi-L vei chema şi te vei arăta Lui şi milostivirii Sale! Învaţă să primeşti, să păstrezi şi să foloseşti harul pe care îl primeşti prin Sfintele Taine şi prin rugăciune, şi harul te va învăţa totul! Vei deveni teodidactă! Curaj!
Cu dragoste şi încredere, Maica Siluana