Maica Siluana vă răspunde: „Cred cu tărie că tot ajutorul, şi curajul, şi îndrăzneala ni le dă Domnul“

Maică Siluana,

Vă mulţumim că actualizaţi cuvântul! „Încredinţat sunt că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici căpeteniile, nici puterile, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncul, nici altă făptură oarecare nu poate pre noi să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este întru Iisus Hristos, Domnul nostru.“ (Romani, 8, 38-39)

Personal, cred cu tărie că tot ajutorul, şi curajul, şi îndrăzneala ni le dă Domnul, El, prin sălăşluirea Lui în noi, prin deasa Împărtăşanie - fermentul propriei sfinţenii, pe care însă trebuie asiduu s-o lucrăm.

Să nu uităm că, pe fricoşi, Domnul îi pune alături de „necredincioşi, şi păcătoşi, şi spurcaţi, şi ucigaşi, şi curvari, şi fermecători, şi închinători la idoli, şi tuturor celor mincinoşi, partea lor, în iezerul cel cu pucioasă, care este moartea a doua“ (Apoc. 21, 8).

Aceste ispite ne aduc nouă cununa răbdării, a curajului, deci a dreptei mărturisiri, prin care doar aşa vom câştiga pe mulţi. Nu tăindu-ne împrejur (de păcătoşi/de „eretici“ etc.), ci cu asumarea Crucii, după modelul Domnului nostru.

Când spune Domnul: „Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni“ (Matei 5, 13). Sarea, care sărând opreşte, curăţă întinăciunea şi stricăciunea în aluatul omenirii. Cine, dacă nu dreapta credinţă, este aceasta? Cine, dacă nu Biserica cea Una lăsată de Hristos? Cămaşa Lui, cea fără înnăditură? Au, nu spre aceasta ne-a chemat Hristos? Au, oare, are Domnul de pierdut pe vreun chip mic de-al Lui? În tot cap. 5, la Matei, au, nu, oare, ne dă Domnul adevăratul îndreptar al apostolatului?

De ce se pune mâna pe retevei acum, chiar de către unii ortodocşi, spre a jigni, a desfiinţa pe toţi ceilalţi creştini? Cu rău şi urât a fost, oare, câştigat cineva? Poate fi aceasta după cum scrie în Matei cap. 5?

Am 20 de ani de ucenicie la părintele Galeriu, şi aşa ceva nu am auzit...

Voi mărturisi totdeauna acest Filon de Aur curat pe care ni l-a dat Domnul prin acest mare plăcut al Lui, ca şi prin părintele D. Stăniloae (pe care acum mulţi îl tot interpretează, el care a spus sus şi tare: „Noi, românii, avem un cuvânt greu de spus lumii. Noi suntem puntea de legătură dintre Răsărit şi Apus“. Să fim şi să rămânem model, iar ceilalţi să ne vadă lumina cea vie, dinamica adevărată, care în 2.000 de ani nu s-a întunecat, ci cu frăţietate se vrea dată şi altora, în şi cu bucurie.

Maică Siluana,

Vă rog frumos să-mi răspundeţi şi mie.

Mihaela

***

Draga mea Mihaela,

Citesc mesajul tău şi mă bucur cu nădejde văzând câtă vitejie mai vibrează în inimile noastre şi cât de întemeiată este ea când este, cu adevărat, vitejie, în prezenţa şi lucrarea lui Dumnezeu în noi!

Da, om drag, Viaţa Domnului este viaţa noastră. Dacă n-o primim în noi şi n-o trăim zi de zi şi ceas de ceas, moartea acestui veac ne cotropeşte trupul şi sufletul şi ne îneacă în surogate de viaţă...

Mulţumesc mult şi te rog să primeşti îmbrăţişarea mea ca pe o împreună-rugăciune pentru neamul nostru românesc şi pentru tot neamul omenesc.

Maica Siluana