Maica Siluana vă răspunde: Credeţi că şcoala e fără rost?

Doamne ajută, Maica mea dragă...

Am şi eu o întrebare: credeţi că şcoala e fără rost? Ştiu că nu ne trebuie şcoală ca să fim mântuiţi, dar, de exemplu, pentru mine şcoala este locul în care am simţit că Dumnezeu mă foloseşte cel mai mult... alături de colegi, de profesori, de toţi. Am început să şi lucrez, dar eu vreau să continui cu şcoala. Credeţi că e rău? Niciodată nu mi-a fost greu să învăţ, mi-a plăcut. Ce părere aveţi, Maica mea dragă? Ce echilibru există între şcoală şi Biserică?

Vă îmbrăţişez cu mare drag şi dor,

Elena

***

Elena mea dragă,

Nu, şcoala nu e fără rost, chiar dacă e grea sau dacă nu e întotdeauna, peste tot şi în toate aspectele bine orientată din punct de vedere pedagogic, ştiinţific şi spiritual. Ea e un laborator, e un loc în care ne formăm mai ales deprinderile de a ne însuşi din tezaurul de cunoaştere umană cel puţin strictul necesar pentru a deveni omul, în sensul general al cuvântului. Omul e atât persoana individuală care spune despre sine: „eu sunt om“, cât şi toţi oamenii! Aşa spune Dumnezeu în cartea Facerii!

Aşadar, învăţând de la înaintaşii noştri ce ştiu ei, sau cum să ne folosim de ce ştiu ei, răspundem chemării Domnului de a creşte! Taina omului este o permanentă creştere în Dumnezeu! Ascultarea şi truda din şcoală ne ajută, de asemenea, să fim responsabili, respectuoşi şi capabili să înfruntăm necunoscutul în mod creator! În şcoală devenim fii ascultători şi buni ai omului întreg şi ne pregătim să devenim părinţi buni ai celor ce vin după noi! Sunt bucuroasă că simţi asta şi că onorezi demnitatea ta de om chemat să crească!

Pe de altă parte, Biserica este laboratorul în care devenim fii ai lui Dumnezeu şi cetăţeni ai împărăţiei Lui! Şcoala poate fi ascultătoare de Biserică, dar poate să fie şi neascultătoare, ca şi omul! Iar ascultarea noastră de ea, ştiind că nu e ea totul, nu ne vă dăuna! Dimpotrivă! Şi, dacă vom fi fii buni ai Sfintei Biserici, vom putea ajuta şcoala neascultătoare să se cuminţească, să se întrebe şi să se reorienteze spre Lumina cea adevărată! Iar dacă nu va asculta, noi nu-i vom mai fi datori decât cu ale ei! Îi vom spune ce ştim că zice ea, dar şi ce credem noi! Vom fi martorii Luminii în acel loc de clar obscur şi simpla noastră prezenţă, cu Domnul în noi, va lucra aşa cum numai Domnul ştie să lucreze: delicat şi discret!

Curaj, fetiţa mea! Domnul să te binecuvânteze!

Cu drag mult,

M. Siluana