Maica Siluana vă răspunde: „Dacă inima mea încă mai este supusă unor patimi, cum să procedez?“

Din câte am citit în cărţile Sfinţilor Părinţi, am înţeles că inima trebuie satisfăcută mai mult decât raţiunea, dar dacă inima mea încă mai este supusă unor patimi, cum să procedez? Căci dacă o supun raţiunii, după poruncile sfinte, simt uneori inima împietrită, nu poate accepta acele porunci (unele din ele) sau le accepta cu o sforţare intensă. Uneori, chiar şi rugăciunea o fac forţat sau plictisit... Să o mai zic atunci?

Marian

***

Dragul meu Marian,

Dacă, aşa cum spun Sfinţii Părinţi, inima este puterea adâncului minţii noastre (nous-ului) care „alimentează“ fiecare mişcare şi putere a sufletului nostru, înseamnă că numai hrănind acest adânc cu harul lui Dumnezeu va putea acesta să hrănească şi puterile celelalte ale sufletului. Astfel, spovedindu-ne de păcatele care ne parazitează puterile sufletului, primim dezlegare, şi aşa şi fiecare putere confiscată de păcat va lucra o virtute. Apoi, participând activ la Sfânta Liturghie şi împărtăşindu-ne cu Sfintele Taine, primim în noi Viaţa, Care este Domnul, şi aşa vom avea putere să le facem pe toate după voia Lui. Rugându-ne, atât la ceasul de rugăciune, cât şi la tot pasul să ne dea Dumnezeu percepere şi putere să facem binele pe care îl dorim şi nu răul pe care îl urâm, iarăşi ne hrănim inima cu Energia necreată, care ne va alimenta puterea inimii noastre, care ne va alimenta puterile sufletului nostru.

Când nu mai poţi să te rogi cu rugăciune, citeşte ceva din Sfintele Scripturi sau din cărţi duhovniceşti. Când nu poţi nici asta, cântă ceva duhovnicesc şi fii atent la cuvinte şi armonia cântării. Când nu poţi asta, ascultă ceva! Şi în acest fel, mintea se va obişnui să-şi amintească mereu de Domnul şi asta te va ajuta! Cultivă-ţi virtutea răbdării şi nu mai judeca pe nimeni!

Asta are cea mai benefică influenţă asupra inimii noastre şi permite harului să lucreze în ea!

Cu drag şi preţuire,

M. Siluana