Mănăstirea Sihăstria Putnei şi-a sărbătorit ocrotitorul, pe Sfântul Serafim de Sarov

Marţi, 2 ianuarie 2018, în ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serafim din Sarov, Mănăstirea Sihăstria Putnei din judeţul Suceava şi-a sărbătorit unul dintre hramuri. Sfânta Liturghie a fost oficiată cu acest prilej de Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. Conform tradiţiei, a fost oficiată şi slujba Parastasului pentru părintele egumen ctitor Sebastian Scheuleac, primul vieţuitor după 1990 al Sihăstriei, slujbă la care s-a adăugat soborului slujitor şi Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor. Anul acesta, pe 5 ianuarie, se împlinesc 8 ani de la trecerea părintelui Sebastian Scheuleac la Domnul.

Sfânta Liturghie arhierească a fost oficiată în biserica cu hramurile „Izvorul Tămăduirii" şi „Sfântul Serafim de Sarov". Din soborul ce a slujit alături de PS Părinte Damaschin Dorneanul s-a numărat părintele stareţ Nectarie Clinci, precum şi alţi părinţi de la Sihăstria Putnei, precum şi preoţi de mir. Răspunsurile la strană au fost date de corul mănăstirii. La slujba arhierească au fost prezenţi şi numeroşi tineri ascoreni din diferite filiale din ţară.

„Povara cea mai mare pe care o duc oamenii este povara păcatului împotriva lui Dumnezeu. Nici o grijă lumească, nici o problemă materială, nici o boală trupească - nimic din cele ce ţin de lumea aceasta - nu aduce atâta povară şi apăsare sufletească precum aduce păcatul. În momentul în care noi păcătuim, zice Sfântul Cuvios Pimen cel Mare, se face zid între noi şi Dumnezeu. Păcatul, care este expresia voii noastre libere şi depărtate de Dumnezeu, se transformă în zid între noi şi Cel care ne-a adus la fiinţă. Şi când este zid între noi şi Dumnezeu, nu mai ajunge la noi nici binecuvântarea Lui, nici lumina Lui, nici ajutorul Lui, şi de aceea ne simţim singuri, de aceea ne simţim osteniţi, de aceea ne simţim împovăraţi. Dumnezeu, Cel care este iubitor de oameni, ştie mai bine decât noi ceea ce ne asupreşte şi ne aduce împovărare. De aceea, cuvintele Lui sunt acestea: Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi; veniţi în Biserica Mea, veniţi la scaunul de spovedanie, ca să vă odihnesc pe voi, să vă scot din robia aceasta, să vă ridic poverile acestea care vă stau pe umeri, căci numai Eu, zice Domnul Hristos, numai Eu pot odihni sufletele voastre", le-a spus Preasfinţitul Părinte Damaschin credincioşilor prezenţi, în cuvântul de învăţătură.

La final, conform tradiţiei, a fost oficiată şi slujba Parastasului pentru părintele egumen ctitor Sebastian Scheuleac, primul vieţuitor după 1990 al Sihăstriei, slujbă la care s-a adăugat soborului slujitor şi Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor. Anul acesta, pe 5 ianuarie, se împlinesc 8 ani de la trecerea părintelui Sebastian Scheuleac la Domnul.

Sihăstria Putnei - scurt istoric

Începuturile Sihăstriei Putnei urcă în istorie până la mijlocul veacului al XV-lea. Dornic de mai multă linişte, un monah din lavra Putnei, Atanasie, se retrage la trei kilometri depărtare, în pădure. I se vor alătura şi alţi sihaştri, ridicându-şi aici şi o bisericuţă de lemn. Pustiită de poloni la sfârşitul secolului al XVII-lea, bisericuţa va fi rezidită cu sprijinul vistiernicului Ilie Cantacuzino, în timpul egumenului Lazăr, ucenicul Mitropolitului Dosoftei al Moldovei. Urmaşii lui la cârma aşezământului monahal au fost Teodosie (†1715) şi Dosoftei (†1753).

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Sihăstria Putnei cunoaşte o înflorire deosebită în timpul egumenului Sila (1753-1781). Acum se ridică o biserică din piatră, cu hramul "Buna Vestire", sfinţită în 1758, şi se efectuează şi alte lucrări, cu sprijinul unor domnitori şi boieri ai vremii. După ocuparea nordului Moldovei de către Imperiul Habsburgic (1775), Sihăstriei i se pun multe interdicţii. Sub egumenul Natan (1781-1784), sihaştrii de aici, pentru a supravieţui, ajung să ceară milostenie de la bunii credincioşi, pentru ca undeva spre sfârşitul veacului al XVIII-lea Sihăstria Putnei să fie desfiinţată, precum majoritatea aşezămintelor monahale din Bucovina. Vieţuitorii sunt transferaţi la Mănăstirea Putna, ca şi obiectele de cult. Singur, ieroschimonahul Paisie, ultimul egumen, rămâne aici.

La 24 aprilie 1990, când s-au început lucrările de restaurare la Sihăstria Putnei, aici se aflau doar ruinele vechii biserici din secolul al XVIII-lea. Printre dărâmături s-au descoperit şi osemintele galbene şi frumos mirositoare ale celor trei stareţi cuvioşi: Sila, Natan şi Paisie. Primul egumen al reînfiinţatului Schit Sihăstria Putnei, după trecerea celor 200 de ani de pustiire şi părăsire din vremea stăpânirii austro-ungare şi a regimului comunist, a fost părintele monah Sebastian Scheuleac. Cu priceperea şi hărnicia monahului Sebastian, ajutat de mulţi credincioşi din diferite zone ale ţării, pe ruinele de altădată ale fostului schit s-a ridicat o frumoasă biserica de piatră şi s-au auzit din nou rugăciunile monahilor care, departe de lume, cauta comuniunea cu Preasfânta Treime şi cu sfinţii lui Dumnezeu. Astăzi, alături de principalele locaşuri - Biserica „Buna Vestire" şi Biserica „Izvorul Tămăduirii", Mănăstirea Sihăstria Putnei mai are o bisericuţă în cimitir, cu hramul „Sfântul Ioan Evanghelistul", precum şi Biserica „Acoperământul Maicii Domnului", numită şi „Biserica de la izvor".