Manifestări dedicate Unirii Principatelor Române, în Protoieria Fălticeni

Cu ocazia zilei de 24 ianuarie, când se celebrează Unirea Principatelor Române, Protoieria Fălticeni a organizat o manifestare menită să marcheze istorica sărbătoare. Această activitate face parte din agenda numeroaselor manifestări care vor marca centenarul Marii Unirii pentru parohiile din Protoieria Fălticeni.

Manifestarea s‑a desfășurat cu binecuvântarea Înaltpresfințitului Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, la sediul Protoieriei Fălticeni, ieri, 23 ianuarie 2018, în prezența părintelui protoiereu Adrian Dulgheriu, preoți și numeroși invitați.

În deschiderea conferinței, s‑a rostit rugăciunea Tatăl Nostru și s‑a intonat inmnul Deșteaptă‑te, române! de către toți cei prezenți, iar părintele Florin Grigorescu de la Parohia Uncești a susținut o scurtă conferință în care a rememorat evenimentele istorice petrecute la data de 24 ianuarie 1859, premergătoare Marii Unirii de la Alba Iulia din 1918, vorbind și despre rolul Bisericii în proclamarea acestui mare episod istoric din viața poporului român: „Trebuie să ținem cont că printre membrii Divanului reunit în septembrie 1857 au făcut parte și 8 reprezentanți ai clerului. Ședințele Divanului au fost deschise printr‑o cuvântare a Mitropolitului Sofronie, în care vorbea, printre altele, și de unirea celor două țări. «Românii de astăzi sunt toți tot una - spunea el - ei au o origine, un sânge, o patrie, o istorie, o credință, un Dumnezeu. Să ne silim dară să fim așa, ca să fim vii și ca să învieze întru noi iubita noastră Patrie!». Lucrările Divanului au fost precedate de slujba de Te Deum oficiată la Biserica «Sfântul Nicolae»‑ Domnesc din Iași, unde arhimandritul Neofit Scriban a rostit o impresionantă predică, cu îndemnuri la unire, iar în celelalte biserici din Moldova s‑au oficiat slujbe de Te Deum, cu rostirea rugăciunilor speciale pentru acest eveniment. Soluția găsită pentru detensionarea numeroaselor tensiuni politice, în ședința din 5 ianuarie, a fost proclamarea din partea Mitropolitului Sofronie Miclescu a colonelului Alexandru Ioan Cuza ca domn al țării. Pentru Biserică, Unirea Principatelor Române a fost temelie pentru recunoașterea oficială a Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române în anul 1885, iar Unirea de la 1 decembrie 1918 a constituit un element favorabil pentru ridicarea Bisericii noastre la rang de Patriarhie, în anul 1925. Preafericitul Părinte Daniel, într‑un discurs rostit cu ocazia sărbătorii Unirii Principatelor Române spunea că acest eveniment nu trebuie numit ca fiind Unirea Mică, cum zic unii, ci Unirea de bază, deoarece ea a constituit temelia pentru formarea în 1862 a statului numit România”.

La Fălticeni, lupta pentru unire s‑a înfăptuitcu teribile implicațiisocial‑politice

În continuare, părintele Florin Grigorescu a făcut și o analiză despre ținutul Fălticenilor în contextul Unirii Principatelor, scoțând la iveală năzuința patriotismului local: „Cei mai mulți politicieni de la Fălticeni erau grupați încă din anul 1856 sub forma unui comitet unionist, condus de Alecu Botez Forăscu. În lupta pentru unire amintim pe Nicu Gane, frații Iancu și Vasile Cantacuzino, frații Matei și Alecu Millo, frații Dimitrie și Alecu Grigoriu (Văsescu), frații Manolache, Costache și Dimitrie Morțun, stareții de la mănăstirile Râșca și Slatina, și covârșitoarea majoritate a țăranilor zonei Fălticeniului. După alegerea colonelului Alexandru Ioan Cuza la Iași și București, la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Fălticeni s‑a ținut un Te Deum de mulțumire ca urmare a împlinirii visului unirii românilor din Moldova și Valahia, după care s‑a încins o uriașă horă a unirii de toți cei prezenți. Unul dintre reprezentanții comitetului unioniștilor ales la Fălticeni a fost și Toader Grumăzescu, din partea rădășenenilor, care i‑a adunat pe consătenii lui la primăria satului, unde a luat biciul boieresc și l‑a rupt în bucăți, ca semn al libertăților ce urmau să fie dobândite. Un alt episod a fost prezența unui grup de rădășeneni conduși de același Toader Grumăzescu la palatul lui Cuza de la Ruginoasa, pentru a‑l ura pe domnitor la Anul Nou 1860. Pentru faptul că au zăbovit prea mult la domnitor, dat fiind faptul că foarte mulți boieri doreau și ei să intre la Cuza, le‑a atras condamnarea la 6 zile de închisoare de către boierul Vasile Canta din Fălticeni. Această dispoziție a fost anulată la porunca lui Mihail Kogălniceanu (...) Faptul că ne‑am unit la 1859 este un îndemn ca să rămânem uniți așa cum spunea Cuza, că nu va mai exista grăniță în veci între Moldova și Ţara Românească”.

În continuare, un grup de elevi de la Liceul Tehnic „Mihai Băcescu” din Fălticeni, îndrumați de către părintele profesor Meștereanu Ciprian și profesoara de religie Maria Peiu, a interpretat piesa de teatru „Să ne amintim de 24.01.1859”, după povestirile lui Ion Creangă, Petru Popescu și Dumitru Almaș. Momentul artistic s‑a încheiat într‑un mod festiv: un alt grup de elevi de la Cenaclul de folclor „Veșnicia s‑a născut la sat”, îndrumați de către pr. prof. Bogdan Feștilă, i‑a invitat pe cei prezenți la horă.

Părintele Gheorghiu Florentin de la Parohia Boura a recitat poezia „Ca pe un steag”, compoziție proprie:

Cu flori de slavă,

Noi venim în taină,

Români de pretutindeni

Ţara să o cinstim.

Biserica e candela iubirii

Ce ține viața pe pământ,

A luminat și luminează omul

Să fie drept, cinstit, cu legământ.

Acum din nou în taină,

Noi revocăm ceea ce‑a fost,

Și ne mândrim cu cei de‑o odinioară,

Că au sfințit în tăină pământul cu folos.

S‑avem mereu în inimă taina,

Ţara să o iubim cu drag,

Și jertfa care‑a fost odată,

S‑o ținem noi, mereu ca pe‑un steag.

Părintele protoiereu Adrian Dulgheriu a mulțumit celor care au răspuns afirmativ „pentru a sărbători împreună și a nu trece neobservată Unirea Principatelor Române de acum 159 de ani. Cu toate că fiecare dintre noi cunoaștem câteva elemente despre acest eveniment, este bine să ne reîmprospătăm acest episod istoric din viața noastră. Mulțumim părintelui Grigorescu Florin pentru frumoasa expunere, dar mai ales pentru felul în care ne‑a transpuns aceste momente din istoria noastră strămoșească, și mai ales rolul Bisericii în înfăptuirea Unirii de bază. Totodată, mulțumesc și părintelui profesor Bogdan Feștilă, care mereu ne este alături în astfel de evenimente, alături de frumoșii lui ucenici pe care îi îndrumă cu atâta măiestrie, dar și părintelui Ciprian Meștereanu și profesoarei Maria Peiu, fără de care nu am fi avut posibilitatea să organizăm această activitate”.