„În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
Monahismul ortodox - un dar pentru lume
Ieri, 11 octombrie 2015, de la ora 16:00, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, prin Editura Doxologia, a organizat conferinţa „Monahismul ortodox - un dar pentru lume“, susţinută de părintele arhim. Elisei, stareţul Mănăstirii Simonos Petras.
Anul acesta, pelerinii care vin la Iaşi la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva se pot închina şi la moaştele Sfintei Mironosiţe, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena, aduse de la Mănăstirea Simonos Petras din Sfântul Munte Athos. Cu acest prilej, părintele arhim. Elisei, stareţul Mănăstirii Simonos Petras, a susţinut o conferinţă pe tema „Monahismul ortodox - un dar pentru lume“.
La evenimentul care a avut loc ieri, 11 octombrie, în Aula „Mihai Eminescu“ a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, au fost prezenţi şi arhim. Nichifor Horia, exarh administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor şi stareţul Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi“ - moderatorul conferinţei -, dar şi ierom. Nathanael Neacşu, de la Catedrala Mitropolitană din Iaşi - traducător.
Fiecare suflet doreşte să aibă odihnă
În debutul conferinţei, părintele arhim. Elisei a vorbit despre mănăstire şi monahi, amintind faptul că „mănăstirea este icoana vie a împărăţiei lui Dumnezeu, iar părinţii monahi rămân acolo pentru a arăta care este ţinta şi cum se dobândeşte viaţa viitoare. Probleme sufleteşti, patimi, păcate şi orice alte slăbiciuni desigur că au existat, şi vor exista, în mănăstiri. Cu toate acestea, mănăstirea rămâne o poartă către cer, iar părinţii monahi de acolo cheamă pe toţi credincioşii să urce pe calea sfinţeniei şi sunt îndemnaţi: «Urcă aici şi vezi ce se va întâmpla după aceasta!»“.
În continuare, invitatul a accentuat ideea că cei chemaţi la viaţa monahală şi la mersul pe această cale sunt cei care vor să trăiască liberi de orice compromis, de orice legătură; cei care nu vorbesc simplu doar despre libertate, ci doresc şi se luptă pentru a fi liberi după modul în care aleg ei însişi să trăiască, aşa cum le cere sufletul lor.
Roadele vieţii monahale
Încercând să răspundă la întrebarea dacă sunt părinţii monahi mai buni decât ceilalţi oameni?, o întrebare aflată pe buzele multora, dar poate nerostită, părintele stareţ Elisei a precizat că el nu crede asta: „Ei (n.r.: monahii) doar mărturisesc şi arată calea spre Împărăţia lui Dumnezeu, pe care ei înşişi o doresc. Acest lucru îl vrea fiecare suflet. Fiecare suflet doreşte să aibă odihnă, să fie liber, să fie în siguranţă, să fie nemuritor. Cu rugăciunea monahilor stă lumea, iar Dumnezeu a cinstit lumea prin viaţa monahilor“.
Punctul central al conferinţei a constat în identificarea roadelor, a „consecinţelor“ vieţii monahale, ca dar de preţ pentru oameni. Primul rod menţionat de părintele Elisei a fost acela al iubirii - viaţa monahală este iubire. „Pentru noi monahismul este ceva simplu. Pentru noi viaţa monahală înseamnă că locul cel adevărat îl reprezintă celălalt. Monahul are singurul drept de a muri pentru a învia apoi din cenuşă. Aceasta este calea mai înaltă, calea iubirii deoarece nu există posibilitatea şi nu există această realitate de a te îndreptăţi pe tine însuţi. Dreptul este celălalt, chiar dacă este păcătos, chiar dacă face greşeli, chiar dacă este nedrept.“
Al doilea rod amintit a fost egalitatea. „Ceea ce constituie o temă de discuţie la nivel mondial, Biserica o realizează prin intermediul monahismului. Dar realitatea aceasta a egalităţii aduce cu sine o altă realitate, a comunităţii; pentru că în mănăstire este interzis ceva ce este al meu, particularitatea sau a avea ceva în mod privat, nu numai pentru lucruri pământeşti, materiale, ci vorbim de orice dorinţă sau voinţă personală. Chiar dacă este vorba despre un vis sau o realitate frumoasă pe care vrei să o împlineşti“, a spus invitatul, precizând ca un al treilea rod pacea şi bucuria vieţii monahale.
Monahul fuge de toate pentru a fi liber
În cadrul conferinţei s-a vorbit însă şi despre lacrimi, despre lacrima care nu lipseşte, din viaţa monahală. Însă, părintele a ţinut să sublinieze că această lacrimă constituie izvor şi devenire a bucuriei, a păcii împărtăşite.
Totodată s-a adus în discuţie şi viaţa monahală ca viaţă în libertate. „Monahul fuge de toate pentru a fi liber. Fuge şi se eliberează de tot ce înseamnă lege, pentru a trăi o viaţă liberă, o viaţă în care nu există lege. Tot ceea ce constituie necesităţi, chiar somnul şi mâncarea, le lasă deoparte. Tot ce este impus din fire lasă deoparte. Nu face compromis cu nimic, urmând a construi o nouă lume care va fi o lume nestricăcioasă. Ţine numai o singură realitate: rădăcina sa; nu se dezrădăcinează din tradiţia şi din istoria care-l reprezintă, istoria vieţii monahale. Rămâne însă un om al lumii, al vremurilor în care a crescut şi trăieşte. Devine un sfânt, nu al unor vremuri trecute, ci al veacului în care a trăit, aşa cum avem ca exemple pe Sfântul Porfirie şi Sfântul Paisie Aghioritul“, a concluzionat părintele Elisei.
Alte subiecte abordate au fost: scopul monahului de a se uni în mod real cu Dumnezeu, rolul stareţului, al bătrânului şi relaţia sa cu monahii sau Rugăciunea lui Iisus.
Luni, miercuri şi vineri să postiţi de tehnologie!
Părintele arhim. Nichifor Horia, exarh administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor şi stareţul Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi“, a ţinut să precizeze înainte de sesiunea de întrebări din partea publicului faptul că „a aruncat părintele Elisei câte o sămânţă în inima fiecăruia. Să ne ajute Dumnezeu ca această sămânţă să rodească, să se împlinească şi să trezească dorul şi celor din jurul nostru spre viaţa cea adevărată, viaţa cea nemincinoasă, liberă de pătimirile acestei lumi, de egoismul care strâmtorează pe om în calea lui spre Dumnezeu“.
În finalul conferinţei, publicul a adresat întrebări, majoritatea făcând referire la vârsta potrivită pentru alegerea vieţii monahale; la modul în care ne dăm seama că avem chemarea spre monahism; la diferenţa dintre libertatea unui monah şi cea a unui om din lume; la incapacitatea de a ne decide între căsătorie şi călugărie sau la tehnologia în interiorul mănăstirii. La această ultimă problemă ridicată, părintele arhim. Elisei a evindenţiat faptul că tehnologia „cu siguranţă că este o ameninţare. Este o ispită modernă, contemporană; dar nu o să folosim acest lucru deloc? Eu sunt pentru a fi folosite elemente de acest fel (n.r.: cum ar fi calculatorul) cu stăpânire de sine şi o foarte mare stare de trezvie. Să fie folosite într-un cadru foarte aspru, strict, într-un program de ore. Tehnologia a devenit o temă care poate fi inclusă în cadrul mai larg al postului. (…) Când mă întreabă tinerii ce sfat le dau, le spun să postească. Cum? Luni, miercuri şi vineri să postiţi de tehnologie!“
Un alt eveniment pregătit special de Editura Doxologia pentru sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva 2015 este lansarea albumului „Ceruri. Mănăstiri şi schituri din Arhiepiscopia Iaşilor“, text: pr. Sever Negrescu, fotografii: Emil Bănuţi, care va avea loc astăzi, 12 octombrie 2015, de la ora 17:00, în Sala Gotică a Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi“ din Iaşi. Publicul prezent la eveniment se va putea bucura şi de o miniexpoziţie cu cele mai frumoase fotografii realizate pentru volumul lansat.