„Nimic nu îi este mai urât diavolului decât viaţa monahală“

În Duminica dinaintea sărbătorii Naşterii Domnului, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a săvârşit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Frumoasa din Iaşi. La slujba arhierească au participat credincioşi din municipiul Iaşi, cât şi din localităţile învecinate.

Răspunsurile la strană au fost date de monahiile de la Mănăstirea Frumoasa, însoţite de maica stareţă, stavrofora Sofia Bordeianu, iar slujba Sfintei Liturghii a debutat cu citirea rugăciunii arhiereşti de dezlegare. Din soborul slujitor a făcut parte şi părintele arhimandrit Nichifor Horia, exarhul administrativ al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor.

În cuvântul de învăţătură, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei i-a îndemnat pe toţi cei prezenţi să-L primească în cetatea sufletului pe Dumnezeu cel în Treime lăudat, după cum „pântecele Fecioarei Maria L-a primit pe Mântuitorul Hristos“, după care a vorbit despre importanţa vieţii monahale şi a vieţii de familie: „Viaţa monahală presupune vieţuire îngerească. Mănăstirea trebuie să fie cetate cu temelii puternice, în care Dumnezeu să sălăşluiască permanent. Mănăstirea trebuie să fie înconjurată şi cu ziduri puternice, fiindcă nimic nu îi este mai urât diavolului decât viaţa monahală. Se luptă din răsputeri vrăjmaşul să zdruncine mănăstirile, ca să nu mai existe ceată îngerească pe pământ, care să înlocuiască ceata îngerilor care, prin mândrie luciferică, au căzut din Împărăţia cerurilor. Cetate cu temelii puternice este şi trebuie să fie şi viaţa de familie, pentru creştinii care vieţuiesc în societate. Ispitiri de tot felul atacă şi viaţa de familie, încercând să-i despartă pe soţi, să-i despartă pe copii, să nu apară copiii; toate acestea sunt fisuri în zidurile cetăţii celei binecuvântate a familiei“.

Mănăstirea „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ - Frumoasa aparţine de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei şi este situată în partea de sud-vest a oraşului Iaşi. Cu o istorie de peste 400 de ani, cunoscând atât momente de apogeu, cât şi de cruntă luptă cu vitregiile vremurilor, Mănăstirea Frumoasa a rezistat peste veacuri, impunându-se astăzi atât prin arhitectura maiestuoasă, cât şi prin ritmul de viaţă monahal autentic. Obştea mănăstirii este formată din 10 vieţuitoare, ocârmuite de maica stareţă stavrofora Sofia Bordeianu. Programul liturgic zilnic cuprinde toate cele 7 laude, cu slujirea Sfinte Liturghii de mai multe ori pe săptămână. Rugăciunea este împletită zilnic cu ascultările în mănăstire, în principal în cele trei ateliere: atelierul de croitorie, atelierul de broderie şi atelierul de pictură. În prezent se fac demersuri intense în vederea începerii proiectului de restaurare a întregului aşezământ monahal, care a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din judeţul Iaşi încă din anul 2004. Principalele obiective ale ansamblului istoric sunt: Biserica „Sfinţii Voievozi“ (datează din perioada 1836-1839 şi se evidenţiază prin somptuozitatea arhitecturală cu influenţe ucrainene, cât şi printr-o acustică deosebită), Palatul de pe ziduri (datează din perioada 1818-1819, cunoscut şi sub numele de Palatul Sturdza, găzduieşte şi Paraclisul „Sf. M. Mc. Ecaterina“ şi necesită actualmente ample lucrări de restaurare), Ruinele Palatului pentru femei (numit şi „Palatul domniţelor“, datează din secolul al XVIII-lea şi este situat la intrarea în mănăstire), Turnul-clopotniţă (datează din perioada 1819-1833, domină împrejurimile prin silueta impunătoare şi înălţimea de aproape 35 m), Zidul de incintă (datează din perioada 1726-1733, s-a păstrat în întregime şi asigură astăzi pentru vieţuitorii şi vizitatorii mănăstirii o oază de linişte în tumultul oraşului), Mausoleul lui Grigore Sturdza (datează din perioada 1833, marchează începutul sculpturii de acest gen în Ţara Moldovei).