O întâlnire „întâmplătoare”: „Fii tare! Rezistă!”

Fiecare dintre noi a avut în viaţa lui parte de întâlniri şi întâmplări care l-au „croit”, i-au modelat personalitatea sau i-au deschis orizonturi mai largi de înţelegere a ceea ce este cu adevărat important. De multe ori afirmăm că „din întâmplare m-am aflat în locul cutare” sau „din întâmplare m-am întâlnit cu cutare”, uitând că în Ortodoxie nu există întâmplare, ci totul este sub purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Acest adevăr de credinţă reiese din cuvântul întâmplare, care vine din latinescul in templum, care înseamnă în templu, în biserică, adică, lumea fiind creată după chipul iconic al Bisericii, este locul de manifestare a prezenţei şi purtării de grijă mântuitoare a lui Dumnezeu.

Astfel, în ziua de 29 mai a avut loc la Hârlău a X-a ediţie a Simpozionului „Părintele Dimitrie Bejan, mărturisitor al credinţei ortodoxe”, la care am participat şi câţiva părinţi de prin părţile Iaşului. Aflându-ne în casa memorială a părintelui mărturisitor, din „întâmplare” intră în camera muzeu un bătrânel, mic de statură, cu pasul mărunt şi chipul luminat. Ne salutăm cuviincios, iar doamna Cornelia Achiţei, nepoata părintelui Dimitrie Bejan, ne face prezentările: domnul Marin Răducă, fost deţinut politic, care, în cei 19 ani de temniţă comunistă, a fost coleg de celulă cu părintele Dimitrie Bejan şi a intrat în contact cu părintele Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae şi Benedict Ghiuş. S-a întâlnit deseori cu Ioan Ianolide şi Valeriu Gafencu, care îi spunea: „Rugăciunea, să nu laşi rugăciunea!” sau „Fii tare! Rezistă!”. Am încremenit. În asemenea momente nu poţi decât să taci, deoarece tăcerea nu este un simplu gol, ci este „golul” plin de sens mărturisit de domnul Răducă prin asumarea crucii în pustia temniţei comuniste.

E oare întâmplător cum a scăpat acest om de furia dezlănţuită a Satanei, cum a rezistat, cum de nu se plânge, nu detestă, cum împrăştie lumină, cum are tăria să facă atâtea drumuri pentru a da mărturie despre o istorie care nu se învaţă în şcoală? Noi ştim cum, şi sperăm că sunt şi alţii curioşi să afle.

În concluzie, cele mai neaşteptate întâmplări sunt cele mai ziditoare.