Obezitatea. Riscurile unei boli „depistabilă cu ochiul liber“

Dr. Roxana Ştefan, medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, ne vorbeşte despre riscurile, depistarea, evaluarea şi tratamentul obezităţii.

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, obezitatea este definită ca un exces de masă grasă ce antrenează consecinţe nefaste asupra sănătăţii. Este cea mai frecventă boală metabolică, în prezent putându-se vorbi despre o adevărată pandemie de obezitate. Cuvântul obezitate îşi are originea în verbul latin „obedo-obedere“ ce se traduce „a mânca mult şi lacom“, ceea ce înseamnă că de la început s-a observat legătura între alimentaţia în exces şi acumularea de ţesut gras. „Globezitatea“ afectează atât ţările dezvoltate (ca urmare a modificărilor stilului de viaţă, urbanizării, modernizării), cât şi pe cele în curs de dezvoltare (datorită statusului socio-economic şi educaţional scăzut), depăşind numeric alte boli majore din trecut precum malnutriţia şi bolile infecţioase. Vorbim despre ea deoarece reprezintă o problemă de sănătate publică ce pune în dificultate mediile politico-economice (din cauza costurilor pe care le implică) şi mediul social - familia pacientului, prin disconfortul şi dizabilităţile create. În plus, destabilizează persoana din punct de vedere psihic (scăzând respectul de sine) şi fizic (prin consecinţele metabolice şi mecanice asupra întregului organism).

Pericolele ce decurg ca urmare a obezităţii

Riscurile obezităţii nu depind doar de cantitatea ţesutului adipos, ci şi de repartiţia sa abdominală/periviscerală sau periferică/subcutanată, după cum s-a remarcat încă din 1947, când s-au introdus termenii de obezitate androidă şi ginoidă. Acumularea de ţesut adipos în partea superioară a corpului, exprimată prin creşterea circumferinţei taliei sau a indicelui abdomino-fesier, este un factor de risc metabolic şi cardiovascular independent de greutate sau indicele de masă corporală. Există indivizi cu greutate normală judecând după IMC, dar „metabolic obezi“ dacă luăm în calcul circumferinţa abdominală. Dincolo de aspectul estetic, severitatea ei se datorează faptului că predispune la numeroase patologii metabolice, cardiovasculare, respiratorii, reumatologice şi oncologice care reduc mult calitatea şi durata vieţii pacienţilor. Creşte riscul de dezvoltare a diabetului zaharat tip 2, a dislipidemiei, a hipertensiunii arteriale (constituind împreună cu acestea aşa-numitul „cvartet  al morţii“), a insuficienţei cardiace, a unor neoplazii, a infertilităţii la femei şi a disfuncţiei erectile la bărbaţi. Explozia neaşteptată a numărului cazurilor noi de diabet zaharat tip 2 ar putea fi pusă pe seama acestei epidemii de obezitate, asocierea lor nefastă fiind sugerată de termeni precum „diabesity“ sau  „obesabetes“. Se consideră că diabetul zaharat reprezintă un echivalent de risc cardiovascular şi se recomandă ca pacienţii cu diabet să fie trataţi asemănător celor care au suferit un infarct miocardic.

„Copilul dolofan, frumos şi sănătos“, un mit total depăşit

La nivel mondial, numărul persoanelor obeze este în continuă creştere; în 2014 erau peste 1,9 miliarde adulţi supraponderali, adică 39% din populaţie, dintre care peste 600 milioane de adulţi obezi, adică 13% din populaţie. O creştere dramatică s-a înregistrat în rândul copiilor: în 2013 existau 42 milioane de copii sub 5 ani supraponderali sau obezi. 

În România studiul epidemiologic ORO de prevalenţă a obezităţii şi a factorilor de risc ai obezităţii în populaţia adultă din România arată că 21,3% dintre românii cu vârsta peste 18 ani suferă de obezitate şi procentul creşte cu vârsta, de la 9,9% la vârste sub 39 de ani, la 30,1% între 40-59 ani şi ajunge la 41,6% la persoanele peste 60 ani. Studiul epidemiologic PREDATORR arată că 34,6% dintre români sunt supraponderali şi alţi 31,4% sunt obezi, doar 31% având o greutate normală (mai sunt 2,3% care sunt subponderali). Obezitatea este un factor de risc pentru diabet - 11,6% din populaţia ţării este afectată de diabet.

O problemă tot mai îngrijorătoare o constituie prevalenţa  în creştere a obezităţii la vârste din ce în ce mai mici, aceasta reprezentând astăzi cea mai frecventă tulburare de nutriţie la copii şi adolescenţi în ţările dezvoltate. Dacă în trecutul nu prea îndepărtat excesul ponderal la copil era considerat de majoritatea părinţilor un semn de sănătate, astăzi mitul „copilului dolofan, frumos şi sănătos“ este total depăşit. Obezitatea poate apărea la orice vârstă, în orice moment al copilăriei, dar important este că o mare parte a copiilor supraponderali şi obezi devin adulţi obezi, iar obezitatea apărută în copilărie şi menţinută la vârsta adultă este mai greu de tratat decât cea apărută la maturitate, deoarece se produce o creştere a numărului de celule adipoase.

Deşi obezitatea este o boală „depistabilă cu ochiul liber“, cuantificarea ei se impune la consultul medical în orice specialitate. Se măsoară greutatea şi înălţimea pentru calcularea indicelui de masă corporală, după o formulă propusă de Quetelet în 1869: greutate (kg)/înălţime (m)2. Clasificarea obezităţii funcţie de IMC:

IMC-ul poate fi fals crescut fără ca persoana să fie obeză - prin creşterea masei musculare la sportivi (luptători, boxeri) sau poate fi fals normal - la vârstnici prin scăderea masei musculare şi creşterea cantităţii de ţesut adipos.

Altă modalitate simplă şi ieftină pentru aprecierea obezităţii constă în măsurarea circumferinţei abdominale şi a indicelui abdomino-fesier care sunt importante pentru cuantificarea riscului cardiovascular. Avem următoarele tipuri de obezitate:

l androidă, abdominală, „în măr“: ţesutul adipos este dispus în special în jumătatea superioară a corpului şi la nivelul abdomenului (circumferinţa abdominală peste 80 cm la femeie şi peste 94 cm la bărbaţi, cu raport abdomen/şold peste 0,9. Predispune la hiperglicemie şi creşte riscul cardiovascular crescut.

l ginoidă, gluteo-femurală, „în pară“: ţesutul adipos este dispus mai ales în partea inferioară a corpului (raport abdomen/şold sub 0,90)

l mixtă.

Despre evaluarea şi tratamentul obezităţii vom vorbi în ediţia de mâine a „Ziarului Lumina“ - Ediţia de Moldova.