„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
„Ofrandă la ceas aniversar”
Cu prilejul împlinirii a 19 ani de arhierie ai Înaltpreasfinţitului Părinte Ioachim, PS Calinic Botoşăneanul a editat volumul „Ofrandă la ceas aniversar”, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Acesta a fost tipărit la Editura „Doxologia” în 5.000 de exemplare şi a fost prezentat la finalul Sfintei Liturghii de către monahia Dionisia Şchiopu, directorul Fundaţiei „Episcop Melchisedec” din Roman.
Înaltpreasfinţiile Voastre,
Preasfinţia Voastră,
Preacuvioşiile şi Preacucerniciile Voastre,
Distinsă adunare,
Ne aflăm la ceas aniversar, prilejuit de împlinirea a 19 ani de slujire arhierească a Înaltpreasfinţitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului. Şi, potrivit bunelor noastre tradiţii, cel sărbătorit în astfel de momente primeşte daruri de suflet din partea celor care îl preţuiesc. În baza acestei vechi rânduieli, am încercat şi noi să-l întâmpinăm pe ierarhul nostru drag cu câteva daruri de suflet. Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, însoţit de Corala „Armonia” a Arhiepiscopiei Tomisului, ne-a oferit un festin liturgic pe măsura momentului - ştiut este faptul că momentele importante din viaţa omului, întocmai cele ale sfinţilor, se trăiesc liturgic -, iar Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul ne-a pus la dispoziţie mica publicaţie intitulată „Ofrandă la ceas aniversar”. Publicaţia cuprinde în sinteză viaţa distinsului nostru chiriarh - de la naşterea sa şi până-n prezent; are doar 50 de pagini, însă nu este deloc puţin. Esenţele tari se ţin în sticluţe mici sau, cum spune o apoftegmă latină, Non multa, sed multum. Prin rigoarea informaţiei, claritatea prezentării şi obiectivitatea aprecierilor, toate transmise într-o manieră stilistică sugestivă care dă mărturie despre talentul de portretist şi fin mânuitor al condeiului al autorului, lucrarea ne accesibilizează posibilitatea cunoaşterii părintelui nostru duhovnicesc în cele mai importante aspecte ale existenţei sale. Cele ce impresionează atenţia celui care lecturează aceste pagini de cronică sunt limpezimea exprimării şi acurateţea stilului, care adună firul istorisirii într-un şipot născut dintr-o adâncă încordare a gândului autorului, portretist şi martor deopotrivă al evenimentelor anunţate de biografia relatată. Aceste pagini, scrise cu inima, sunt rezultatul unei prietenii rodnice şi îndelungate, care arată unirea în duh dintre autor şi ierarhul omagiat. Astfel, cuvintele rostite nu sunt simple observaţii, ci mărturii obiective, sincere, cu o încărcătură emoţională aparte, născute din experienţele filocalice pe care două personalităţi ale vieţii ecleziale le-au trăit de-a lungul timpului. Însă, dincolo de rigoarea obiectivă pe care o astfel de mărturie o impune, se simte bucuria pe care autorul o încearcă atunci când vorbeşte despre prietenul său de aproape patru decenii.
Respectuoase mulţumiri Preasfinţitului Calinic Botoşăneanul
Această apariţie este importantă pentru noi, deoarece ne aduce în prim-plan viaţa unui om ales, alături de care cei din Ţara lui Roman Vodă ne lucrăm mântuirea. Reţinem din conţinutul prezentării paşii fireşti făcuţi de Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim din copilărie şi până astăzi. În ciuda regimului de tristă amintire, copilul şi tânărul Ilie, devenit monahul, preotul şi Episcopul Ioachim, şi-a urmat chemarea, lăsându-se condus de voia şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu. În ţară sau în străinătate, în biserică sau la birou, între clerici, monahi sau laici, Înaltpreasfinţia Sa a ştiut să asculte pe fiecare şi să găsească cele mai bune sfaturi pentru fiecare, după cum însuşi autorul lucrării de faţă mărturiseşte: „Prin darurile bogate cu care Dumnezeu l-a înzestrat şi pe care cu râvnă şi fără de odihnă le-a pus în lucrare, Înaltpreasfinţia Sa a arătat în faptă unitatea şi complementaritatea dintre cultură şi cult, dintre cele materiale şi cele spirituale, dintre viaţa implicată social şi viaţa de rugăciune, dintre viaţa eremitică şi cea cenobitică, precum şi binefacerile pe care conlucrarea acestora le aduce”. Acum, la acest moment aniversar, preluând cuvintele bine alese ale Preasfinţitului Părinte Calinic Botoşăneanul, îi adresăm Înaltpreasfinţitului Părinte Ioachim „urări de sănătate sufletească şi trupească, rugându-l, totodată, pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos să îi umple vistieria inimii cu bogăţii sufleteşti mântuitoare şi să îi dea puteri înnoitoare pentru a conduce - de la înaltul său tron vlădicesc - pe mai departe lucrarea de înviere şi reînnoire spirituală şi materială a întregii Arhiepiscopii”. Sub rezerva că toţi cei prezenţi veţi primi broşura în discuţie, vă rog să-mi permiteţi să adresez respectuoase mulţumiri Preasfinţiei Sale, Preasfinţitului Părinte Calinic Botoşăneanul, pentru acest minunat dar, Înaltpreasfinţitului Părinte Teodosie pentru disponibilitatea cu care a dat curs invitaţiei noastre de a ne bucura împreună de ierarhul nostru, Corului „Armonia”, care ne-a încântat cu frumuseţea cântărilor şi a vocilor părinţilor şi tinerilor care fac parte din corală şi, nu în ultimul rând, personalului din Cancelaria eparhială, respectiv personalului de la Centrul eparhial. Alese mulţumiri se cuvin şi preacuvioasei maici stavrofora Iozefina Giosanu, stareţa Mănăstirii Văratec, şi tuturor celor care au făcut posibilă tipărirea acestei fresce în cuvinte. Mulţumindu-vă la toţi deopotrivă, vă rog să-mi permiteţi să închei, afirmând cu tărie că „un astfel de arhiereu se cuvenea să avem!”.