Părintele „Centenar” Pavel Filipescu - slujitor al altarului ceresc

Psalmul 89 aminteşte rugătorului că vârsta omului poate trece prin decadele 70, 80 şi mai departe, după rânduiala lui Dumnezeu. În opera „Viaţa Cuviosului Părintelui nostru Antonie”, Sfântul Atanasie cel Mare ne oferă rostul unei vieţi îndelungate: „Când în toţi cei optzeci de ani, sau chiar în o sută, vom fi stăruit în nevoinţă, nu vom împărăţi numai ani egali cu cei o sută de ani, ci în loc de cei o sută vom împărăţi în vecii vecilor. Şi dacă am luptat pe pământ, nu vom avea moştenirea pe pământ, ci avem făgăduinţele celor din ceruri”. De aici putem aşeza în cuvinte gândurile despre părintele Pavel Filipescu, cu nădejdea că acest omagiu va fi pe măsura calităţii sale.

Părintele Pavel s-a născut pe 10 aprilie 1916, în familia gospodarilor Ioan şi Zoiţa Filipescu din Ghigoieşti. A urmat Cursul seminarial inferior la Dorohoi, între 1930 şi 1934, şi Cursul superior la Iaşi, între anii 1934 şi 1938. În anul 1942 a devenit licenţiat al Facultăţii de Teologie din Cernăuţi. S-a căsătorit pe 18 octombrie 1942 cu Emilia, originară din Stăniţa, lângă Roman. A fost hirotonit diacon pe 26 octombrie 1942 şi preot o zi mai târziu, pe seama Parohiei „Ştefan cel Mare”, Protopopiatul Piatra Neamţ, de Mitropolitul Irineu Mihălcescu, susţinând practica liturgică la Mănăstirea Bistriţa, sub oblăduirea părintelui Iulian Danielescu, stareţ fiind atunci protosinghelul Ghenadie Carazan. A păstorit Parohia „Ştefan cel Mare” timp de zece ani, până la numirea sa în 1952 în parohia de acasă, Ghigoieşti. A fost concomitent şi suplinitor în diferite perioade la parohiile Bârgăoani, Cârligi şi Doina.

Familia Filipescu a fost binecuvântată cu trei copii: Georgeta (adormită în 1999), Gheorghe şi Coculeana. Doamna preoteasă a trecut la cele veşnice la 6 martie 2014. A slujit până 1997, dar şi după numirea ca paroh a părintelui Codrin Constantin Bălan. La resfinţirea bisericii din Ghigoieşti, în data de 20 septembrie 2015, părintele Pavel a primit distincţia „Crucea Moldavă” pentru prestigioasa slujire de peste şapte decenii.

În anii de seminar am avut prilejul să cunosc familia Filipescu, prin faptul că timp de peste trei ani am slujit Parohiei Ghigoieşti, la strană, prin îngăduinţă părintelui paroh Codrin Constantin Balan. Îmi amintesc de blândeţea doamnei preotese Emilia şi de grija cu care ne înconjura ori de câte ori îi vizitam. Cel mai des îmi vin în minte cuvintele părintelui Pavel care îmi redau slujirea sa din noaptea de Înviere, una dintre nopţile de război, când se auzeau exploziile de pe frontul de după Paşcani. Se auzeau printre cântările pline de nădejde ale credincioşilor din Ştefan cel Mare, la altarul căruia slujea părintele Pavel. Mi-a mărturisit cum părintele Ioan Moroşanu, protopopul de Piatra Neamţ, l-a dirijat să vină în Ghigoieşti şi cum, în timpul comunismului, i se cerea raport de activitate lunar pentru a spune câţi oameni din parohie a convins să treacă la colectiv. Interesant era şi modul în care rezolva această cerinţă. Colectivul din Ghigoieşti a fost format iniţial din şase oameni, din plebea satului, iar pentru a masca situaţia reală inversa de fiecare dată numele lor. În timpul protopopului Ioan Pricop şi al Mitropolitului Teoctist Arăpaşu a fost controlat pentru reparaţia bisericii, pe motivul că a primit donaţii pe care şi le-ar fi însuşit, deşi lucrase totul doar cu aprobări. A fost controlat şi ca om de sat, dar a avut şansă, fiindcă în poziţia de rol nu i se trecuse un hectar şi jumătate pe care îl avea de la tatăl său. În schimb, tatăl a fost considerat chiabur. Chiar dacă avea peste 80 de ani, duminica era trimis la cărat, la treierat, ceea ce l-a obligat să treacă pâmântul la colectiv. Părintele Pavel era gata să meargă şi în puşcărie ca familia să îşi trăiască zilele cât de cât normal. Îmi mai spunea părintele că tatăl său a murit la 87 de ani şi, dacă ar fi primit vreodată pământul confiscat, l-ar fi arat cu mâna şi l-ar fi semănat cu degetele. Casa a acoperit-o cu tabla cumpărată din banii de pe 100 kg miere şi 100 kg de ceară de albine date la stat. Avea 40 de stupi şi în acele timpuri grele hrana era mierea şi botcile de stup.

„Nu uitaţi să vă rugaţi. Apăsat şi curat. Cu conştiinţă, fără frică, cu nădejde şi linişte, oricând, oriunde”

De cele mai multe ori, răspundea la întrebarea care îi viza longevitatea că Sfânta Împărtăşanie i-a fost un medicament de leac şi de viaţă. La împlinirea vârstei de 100 de ani, părintele Pavel a fost înconjurat de familie, de toată lumea din sat şi din împrejurimi, de foştii camarazi din Regimentul 15 Războieni - Piatra Neamţ, alături de care a cutreierat fronturi în Campania din Est în cel de-al Doilea Război Mondial, de reprezentanţii Garnizoanei din Piatra Neamţ, ai Centrului Militar Judeţean Neamţ, ai Batalionului 634 Infanterie „Petrodava”, de oficialităţile locale şi judeţene, de părintele protopop Valentin Tofan, de colegii preoţi. Părintele a avut gradul de plutonier major (în retragere). La 10 aprilie 2017, la împlinirea a 101 ani, a fost înconjurat cu aceeaşi dragoste şi apreciere de prieteni şi de toţi cei care au dorit să îi aducă urările de bine şi sănătate.

Îmi mai mărturisea părintele că, în oboseala unei libertăţi controlate de cote şi de vorbe, slujea lui Dumnezeu într-un mod pe care în zilele noastre nu îl putea traduce: „Pe de altă parte, acum avem libertate de slujire, dar omul nu mai este parte din unitatea neamului. Numărul celor de atunci nu diferă cu cel de azi. În biserică s-au schimbat doar chipurile, nu numărul. S-a pierdut totuşi ceva din înţelegerea vieţii. S-au uitat suferinţele noastre, ale poporului decimat de necredinţă. Atenţie, credinţa ne ţine întregi. Credinţa şi viaţa simplă, fără excese.”

La ultima noastră vedere, părintele Pavel ne-a binecuvântat pe toţi cu un zâmbet de bucurie şi cu aceste vorbe mari: „Nu uitaţi să vă rugaţi. Apăsat şi curat. Cu conştiinţă, fără frică, cu nădejde şi linişte, oricând, oriunde.”

Părintele a plecat la cer marţi, 18 decembrie 2018, cu nădejdea mântuirii şi cu dorul doamnei preotese Emilia. O familie deosebită, oameni mari, vieţi sfinte.

Ieri, 20 decembrie 2018, în biserica parohială din Ghigoieşti, părintele protopop Valentin Tofan şi părintele paroh Codrin Constantin Bălan, alături de un sobor de preoţi, au slujit Sfânta Liturghie şi au săvârşit slujba Înmormântării părintelui Pavel Filipescu. La final părintele paroh Codrin Constantin Balan, părintele Cristian Dăscălescu de la Buhalniţa din Protopopiatul Ceahlău, fiul duhovnicesc al Parohiei Ghigoieşti, şi părintele Valentin Tofan, protopopul de Piatra Neamţ, au evocat în vorbe pline de emoţie şi recunoştinţă personalitatea părintelui Pavel şi imaginea familiei preotului Filipescu.

Părintele Pavel a fost purtat pe umerii colegilor slujitori prezenţi şi aşezat în mormântul familiei din cimitirul parohial din satul Ghigoieşti, comuna Ştefan cel Mare, judeţul Neamţ.