„Zis-a Domnul: Precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit
Pelerinaj al tinerilor ieşeni organizat de Departamentul de Tineret al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei
În două zile am luat o gură de aer proaspăt din plaiurile Bucovinei, am admirat mănăstiri vechi şi noi şi ne-am închinat la sfinte moaşte, am lăsat să pătrundă în sufletele noastre frumuseţea cântărilor bisericeşti, ne-am recules în rugăciune şi am descoperit în cel de lângă noi un prieten pe viaţă. Suntem gata de un nou pelerinaj!
Dimineaţa zilei de 19 iunie. La Capela „Sfinţii Trei Ierarhi", a Liceului Pedagogic „Vasile Lupu" Iaşi se ţine slujbă pentru cei 25-30 de tineri. Ne pregătim de plecare într-un pelerinaj în Bucovina, organizat de Departamentul de Tineret al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei şi trebuie să punem început bun, aşa cum zice părintele Vladislav Nedelcu. Ne adunăm toţi aici - studenţi şi elevi de la seminar, de la liceul pedagogic, de la colegiul agricol, de la Colegiul „Eminescu" - adolescenţi care au un sentiment aparte pentru Dumnezeu. Părintele ne binecuvântează, apoi urcăm împreună în autocar.
Prima oprire se face la ATOR Paşcani, unde ne aşteaptă grupuri de tineri bucuroşi de oaspeţi. Ne primesc cu zâmbet cald şi cu lumină în priviri, ne spun despre activităţile lor, apoi după o gustare binevenită şi câteva jocuri de cunoaştere, plecăm mai departe mai împrieteniţi. Suceava - Mănăstirea Sfântului Ioan cel Nou. Ne închinăm în vechiul locaş, ne reculegem la sfintele moaşte, iar apoi îl ascultăm pe părintele Sofronie, care, cu glas domol, ne spune istoria mănăstirii şi a vieţii Sfântului Ioan.
La Rădăuţi, în mijlocul oraşului - o oază de linişte şi pace, Mănăstirea Bogdana. Masivă, cu ziduri groase, dar foarte primitoare în interior, mănăstirea răsună de glasurile călugărilor, care încep Vecernia. Sfioşi, sărutăm icoanele, ne închinăm la moaşte şi mergem mai departe. Mirosul puternic de mir bun, care plutea în aerul Bogdanei, parcă s-a imprimat în hainele noastre. Îl ducem mai departe la Sihăstria Putnei, printre Obcinele Bucovinei.
Aici nu ştii ce să admiri mai întâi - bisericuţa veche, dar bine întreţinută, chiliile pline de flori, biserica nouă ocrotită şi de Sfântul Serafim de la Sarov, înaltă, albă ca o mireasă ce adăposteşte moaşte de preţ, ordinea şi grija pentru fiecare ungher din acest colţ de rai... Sihăstria Putnei ne-a pregătit pentru întâlnirea cu marea mănăstire, prima ctitorie a domnitorului cel sfânt. Aleea străjuită de brazi, poarta impresionantă prin care trecem, mormântul Voievodului Ştefan, povestea zbuciumată şi smerită a domniei lui spusă cu pasiune de ghidul mănăstirii, toate se aşază în sufletele noastre. Cu gând de recunoştinţă pentru obştea putneană, purcedem pe drumul nostru, mulţumind pentru că ne acordă şi nouă, tinerilor, apreciere şi poate înţelege provocările vârstei tinereşti.
A doua zi, după slujbă, pornim din nou. O ploaie binecuvântată ne însoţeşte în drumul nostru pe la Mănăstirea Suceviţa, o capodoperă a artei bisericeşti. Am prelungit acest gând de admiraţie, atunci când ne-am trezit în faţa Voroneţului. Văzut prin ploaie, Voroneţul pare mai albastru decât de obicei. Ne închinăm la icoane şi la mormântul Sfântului Daniil Sihastrul, ne mai întrebăm între noi cum or fi rezistat picturile şi zidurile acestea atâţia ani, mulţumim Domnului că au rezistat (ca să ne putem bucura şi noi de ele!), apoi plecăm spre Mănăstirea Cămârzani. E o mănăstire mai nouă, frumoasă ca o bijuterie, cu o dantelărie de piatră ce-ţi încântă ochiul, cu alei impresionante şi flori de toate soiurile. Măicuţele (peste o sută, din câte am înţeles) se strecoară pe la treburile lor, zâmbind îngăduitoare la exclamaţiile noastre copilăreşti: Ce frumos! N-am mai văzut aşa ceva! Înaltă, maiestuoasă, biserica adăposteşte o catapeteasmă ce pare brodată în lemn aurit, dar şi icoane de mare valoare.
În două zile am luat o gură de aer proaspăt din plaiurile Bucovinei, am admirat mănăstiri vechi şi noi şi ne-am închinat la sfinte moaşte, am lăsat să pătrundă în sufletele noastre frumuseţea cântărilor bisericeşti, ne-am recules în rugăciune şi am descoperit în cel de lângă noi un prieten pe viaţă. Suntem gata de un nou pelerinaj! (Despina Bîrladeanu, clasa a X-a, Liceul Pedagogic „Vasile Lupu" Iaşi)