Pelerinaj ATOR Iaşi în Maramureş

Pelerinajul în Maramureş, desfăşurat în perioada 30 noiembrie-2 decembrie, a fost o nouă oportunitate pentru tinerii ieşeni. Locuri noi, oameni noi, întâmplări frumoase ce devin amintiri luminoase, sunt lucruri pe care nu-mi imaginez că un licean sau un student le refuză. Ca de obicei, am pornit la drum de dimineaţă, la ora 6:30. Primul loc unde am oprit a fost Mănăstirea Cămârzani. Am rămas profund impresionaţi de cântarea maicilor, de frumuseţea picturii, dar şi de atmosfera de familie mare a obştii mănăstirii.

A urmat un drum lung, prin locuri frumoase şi prin munţi albiţi de nea, drum ce ne-a dus la Mănăstirea Moisei, prima mănăstire maramureşeană din acest pelerinaj. Noi informaţii, biserica veche a mănăstirii ce dăinuie de mai bine de 400 de ani, icoana Maicii Domnului care a fost descoperită în trunchiul unui copac bătrân din care o parte şi astăzi se află în piciorul Sfintei Mese... toate acestea au făcut să ne înviorăm sufleteşte şi fizic. Mănăstirea Bârsana mi-a arătat că tot ce este făcut cu drag şi simplu este frumos.

A doua zi, pe 1 decembrie, am mers la Memorialul Durerii, unde am mai adăugat ceva la înţelegerea pe care o aveam despre jertfa înaintaşilor noştri. Mii şi zeci de mii de oameni au murit pentru a fi ceea ce suntem astăzi, o ţară liberă, unită, cu tineri care îşi pot exprima gândurile. Am vizitat şi Muzeul Satului Maramureşean. Aici, unii dintre noi ne-am adus aminte de casa bunicilor, de nucile mâncate pe prispă şi de clipele când stăteam cu capul în poala bunicii care îmi împletea părul.

Următorul obiectiv a fost Cimitirul Vesel, una dintre emblemele Maramureşului, care încântă atât prin umorul oamenilor simpli, cât şi prin biserica frumos decorată de la care nu puteai să îţi iei ochii. Tot atunci am văzut şi Mănăstirea Săpânţa-Peri, care are cea mai înaltă biserică de lemn din Europa. Mănăstirea Rohia a fost locul în care am cinat şi înnoptat. Obosiţi, dar luminoşi am făcut un act de curaj şi ne-am dus la slujba Miezonopticii. Mirosul de tămâie, lumina scăzută şi rugăciunea au creat o atmosferă de colţişor de rai. A doua zi am vizitat biblioteca şi chilia părintelui Nicolae Steinhardt. Unii dintre tineri privesc bibliotecile ca pe nişte săli de muzeu, neîndrăznind să deranjeze cărţile. Monahul Delarohia, doctor în Drept Constituţional, iubitor de carte şi de cultură, ne-a pus pe gânduri. Dar, să vedem ce iese din asta şi cât va ţine „restartul” pe care ni l-a dat.

(Paula Pîntea, ATOR Iaşi)