„Perioada Postului ne ajută să urcăm din iadul cel mai de jos spre Dumnezeu“

Ieri după-amiază, Catedrala Mitropolitană din Iaşi a fost arhiplină de credincioşii prezenţi la slujba Pavecerniţei Mari. În cadrul slujbei, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a rostit ultima parte a Canonului alcătuit de Sfântul Andrei Criteanul, ce se termină cu cântarea a noua, unde pocăinţa devine un izvor al bucuriei şi al nădejdii.

La Catedrala Mitropolitană din Iaşi a fost oficiată ieri, 2 martie 2017, slujba Pavecerniţei Mari, fiind citită în cadrul acesteia cea de-a patra parte a Canonului Sfântului Andrei Criteanul. Slujba a fost săvârşită de către IPS Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, iar răspunsurile liturgice au fost oferite de psalţii catedralei. Slujba s-a încheiat cu  rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, „Doamne şi stăpânul vieţii mele“ şi cu citirea Evangheliei, după care a urmat cuvântul de învăţătură, rostit de Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.

 „Perioada Postului şi în special Canonul Sfântului Andrei Criteanul ne ajută, pe de o parte, să conştientizăm starea de iad în care de cele mai multe ori ne regăsim cei mai mulţi dintre noi, iar pe de altă parte, ne ajută să urcăm din iadul cel mai de jos spre Dumnezeu, până la a pregusta încă din această lume taina Împărăţiei cerurilor. Vremea celor 47 de zile din Postul acesta al Sfintelor Paşti este răstimp binecuvântat în care omul este chemat să parcurgă acest drum de la iadul cel mai de jos până la mintea cea văzătoare de Dumnezeu. Acest lucru se poate împlini prin starea de pocăinţă, pe de o parte, şi prin starea de rugăciune, pe de altă parte; conştientizarea păcatelor făcute, pe de o parte, iar mintea să fie cuprinsă cât mai mult în timpul zilei şi în timpul nopţii de gândul la Dumnezeu, pe de altă parte“, a subliniat IPS Teofan, în cuvântul rostit credincioşilor prezenţi.

Cunoscută drept „Canonul lacrimilor“, creaţia în versuri a Sfântului Andrei, Arhiepiscopul Cretei, este una dintre cele mai frumoase slujbe ale Bisericii Ortodoxe şi cel mai extins imn liturgic din cultul ortodox, cu 250 de strofe sau tropare. O atenţie deosebită este acordată în Canonul cel Mare răscumpărării omului din robia păcatului, mijlocită de Mântuitorul prin Jertfa Sa pe Cruce. Căderea omului în păcat, răscumpărarea lui prin Întruparea şi Jertfa Mântuitorului, Taina Pocăinţei, dogma Sfintei Treimi, preacinstirea Maicii Domnului sunt principalele teme dogmatice pe care autorul le abordează.