Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Regionale Moldova Povestea mea la Metoc

Povestea mea la Metoc

Data: 23 Iunie 2016

Pe lângă prieteniile pe care le-am legat în această biserică, mi-a plăcut foarte mult paraclisul de vineri, a­tunci când noi, tinerii, am cântat în cor, cu lumânările aprinse, a­semănându-ne cu îngerii din rai care Îl slăvesc pe Dum­nezeu neîncetat: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui“ (Isaia 6, 3). Dialogurile studen­ţeşti ne-au adus la biserica noas­tră invitaţi de seamă ca: pr. Dumitru Carp, pr. Sebas­tian Teacu, pr. Valerian Radu şi alţii care ne-au vorbit foarte fru­mos despre teme precum: „Tinerii şi Biserica“, „Viu este Dumnezeu! Noi suntem?“.

Excursiile organizate de că­tre Biserica noastra dragă, prin locuri fascinante precum Mun­ţii Că­limani, Munţii Ceahlău, Munţii Rarău, au fost pentru mine foarte folositoare, deoa­rece mi-am dat seama că prin acestea noi ne putem afunda într-o rugăciune foarte adâncă, admirând totodată frumoasele peisaje dăruite de Dumnezeu nouă, oamenilor.

Cireaşa de pe tort a întâlnirilor de la Metoc au fost discuţiile, în care am dezvăluit foarte multe secrete din viaţa noastră, pe care eu cel puţin nu credeam vreodată că am să le pot spune cuiva. Aş vrea să spun şi despre serile  în care noi, baieţii de la Metoc, am fost să ne bucurăm de răcoarea serii, distrându-ne aşa cum numai baieţii ştiu să se distreze, printr-o seară de fotbal. Eu deja mă imaginam jucând pe un stadion în care suporterii ne susţineau până la capăt, fie că pierdeam meciul, fie ca îl câştigam. Prin acest sport, am putut să văd egoismul din mine, manifestându-se prin mândria de a nu da pase coechipierilor, aducându-mi aminte de ceea ce a zis pr. Nicodim într-o seară, la o conferinţă: „Eu îmi dau seama că un om e egoist, atunci când nu dă pase la fotbal“.

Aş vrea să spun ceva şi despre părintele nostru drag, părintele Nicodim. Prin iubirea lui faţă de tineri, ne-a învrednicit pe noi să fim în această biserică, în care s-a format o familie de tineri, care, după părerea mea, nu se va dărâma niciodată.

Al vostru prieten dintotdea­una, Ioan Sireteanu - câştigă­to­rul concursului „Scrii ce ştii“- 10-17 iunie 2016, organizat de ATOR Iaşi

*** Concursul „Scrii ce ştii“ a fost organizat în cadrul activităţilor pentru studenţi de vineri seara de la Biserica „Me­tocul maicilor“ Iaşi, desfăşurate săptămânal pe tot parcursul anului universitar 2015-2016, organizate de ATOR Iaşi.