Pr. Arhimandrit Mitrofor Ioil Babaca: Urmărit de regimul comunist ca adept al „Rugului Aprins“

Născut la 7 noiembrie 1905 în localitatea Jorăşti, judeţul Galaţi, din părinţii Gheorghe şi Frăsâna, tatăl fiind cântăreţ bisericesc, tânărul pe numele de Botez Iordache1 a fost atras de haina monahală, urmând cursurile Seminarului Teologic şi ale Facultătii de Teologie din Cernăuţi şi Chişinău2.

Convins de virtuţile creştine ortodoxe şi valorile acesteia, intră ca frate la istorica Mănăstire Căpriana, unde, la data de 7 februarie 1930, este tuns în monahism de către PS Nicolae3.

Cu o minte ascuţită şi fiind sârguincios la învăţătură, cu trăire duhovnicească aleasă, a fost remarcat de către superiorii săi ierarhici, fiind trimis la studii în Italia, unde urmează cursurile de „Studii Teologice“ din Roma, între anii 1931-19344. Trece prin treptele monahale şi ajunge exarh al mănăstirilor din Basarabia.

Pornind de la pomelnicul celor decedaţi, încredinţat mie spre pomenire în sâmbetele din Postul Mare, ca sursă de cercetare, al Arhimandritului Mitrofor Ioil Babaca, cu câteva luni înainte de a trece la cele veşnice, am constatat bogata sa activitate în Basarabia pentru păstrarea credinţei împotriva tăvălugului comunist care se apropia, cât şi legăturile sale cu înaltele feţe bisericeşti. Primul pe pomelnic este Mitropolitul Basarabiei Guri Grosu5.

Bun cunoscător al vieţii bisericeşti din Basarabia, în cuvântul sinodal de rigoare, a dorit fostului rege din partea Basarabiei: „...să trăiască mulţi ani, împreună cu M.S. Regina Elena, iubiţi de poporul basarabean…“6. Mitropolitul Gurie, în cea de-a doua vizită, după cinci ani, încearcă restabilirea armoniei din familia regală. Conflictul dintre rege şi Mitropolit se amplifică; deşi perfect cunoscător al uzanţelor ortodoxe protocolare de la acea vreme, „Mitropolitul Gurie nu îngăduie intrarea fostului rege pe uşile împărăteşti în Sfântul Altar pe motivul că nu este sfinţit, nu este unsul Domnului“7. O serie de personalităţi, printre care Nicolae Iorga, Constantin Cernoianu, Sebastian Teodorescu, Nicolae Popescu, Arhim. Ioil Babaca şi alţii au luat apărarea Mitropolitului Gurie.

Sandu Tudor participă la prima „retragere spirituală“ în august 1943, găzduită de Mitropolitul Tit Simedrea al Bucovinei la Chişinău, timp de 7 zile. La întâlnire participă intelectuali precum: Nicolae N. Popescu, Alexandru Elian, Alexandru Mironescu, Anton Dumitriu, Constantin Noica, Petru Manoliu, Benedict Ghiuş. La această întâlnire, Sandu Tudor susţine prelegerea „Rugăciunea inimii şi Sfânta Isihie“8. Practică rugăciunea lui Iisus. Acum se iniţiază ideea unui grup de dialog teologic între clerici şi intelectuali, lucru ce nu îi era străin Arhimandritului Ioil Babaca, grup la care aderă.

Membrii „Rugului Aprins“ considerau că omul împlinit este omul virtuţilor creştine - „Omul care crede în biruiţa finală a adevărului asupra minciunii, a dragostei asupra urii, a curăţeniei asupra viciului, a luminii asupra întunericului, a vieţii asupra morţii, este un stăpân al neamului şi un adevărat patriot“9.

Apropiat colaborator al P.S. Antim Nica, precum şi al Pr. Benedict Ghiuş, tipăresc împreună broşura „Înnoieşte-te, Noule Ierusalime“, motiv pentru care cade în dizgraţia autorităţilor şi este urmărit de securitate10.

Arhimadritul Ioil Babaca, Exarh al Chişinăului, s-a manifestat, într-o perioadă destul de tulbure, având o conştiinţă trează, susţinând necesitatea îndreptării, morala creştină şi un naţionalişm echilibrat, lucru care îl va costa destul de scump, fiind hărţuit de angajaţii noului regim comunist, după refugierea sa din Basarabia la Bucureşti.

După cedarea Basarabiei, devine predicator la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, menţinând legătura cu membrii „Rugului Aprins“. Pe lângă activitatea de predicator la Mănăstirea Radu Vodă, fiind un bun orator şi teolog cu studii superioare, susţine mai multe cuvântări la Emisiunea Religioasă Radiofonică - „Predică la Duminica lăsatului sec de carne“ (ora religioasă din 2 martie, ora 9:30),11 „Predică la Duminica Mironosiţelor“12.

În perioada anilor 1942-1943, Arhimandritul Ioil Babaca a fost stareţul Mănăstirii Cernica13, fiind bun administrator şi chivernisitor al bunurilor mănăstireşti. Sub ascultarea sa a avut loc slujba de intrare în călugărie a „pr. Nicodim Bujor, la data de 8 septembrie 1942“14. La slujba participă şi Gala Galaction, care a rostit „Bucură-te, mănăstire, ca frumoasa floare-ţi vine“15.

De la Mănăstirea Cernica este numit stareţ la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti (1944-1946 şi 1948)16. În perioada anilor 1945-1948, în sala bibliotecii Mănăstirii Antim se ţineau o serie de conferinţe pe tema „Rugul aprins care arde şi nu se stinge niciodată, fiind simbolul rugăciunii neîncetate“. Se punea problema revigorării credinţei, discutându-se probleme de ordin religios şi administrativ, privind îmbunătăţirea Statutului de funcţionare al Bisericii.

În anul 1948, Asociaţia „Rugul Aprins“ a fost desfiinţată, iar membrilor acestora li s-a atras atenţia, sub ameninţare, să nu se mai întrunească. Nu s-au lăsat intimidaţi de regimul comunist care îi considera „duşmani ai poporului“ şi care căuta dezrădăcinarea credinţei creştine ortodoxe şi a valorilor ei morale, căutând să impună ateismul, ceea ce a dus la arestarea „lotului Rugul Aprins“17.

După interzicerea „Rugului Aprins“, mulţi au fost nevoiţi să părăsească Bucureştiul pentru a scăpa de urmărire, între care şi „Arhimandrit Ioil Babaca, fiind numit, cu data de 31 august 1949, stareţ la Mănăstirea Sinaia“18.

Bogata sa activitate pastoral- misionară şi administrativ-gospodărească, împletită cu misiunea sa sacerdotală, apriga apărăre a credinţei strămoşeşti şi lupta sa împotriva regimului ce se instaurase în România a fost apreciate de către ierarhii vremii, primind cel mai înalt rang clerical, acela de „Mitrofor“ (dreptul de a purta mitră şi mantie).

În perioada activităţii de revenire a Bisericii Greco-catolice la Biserica-mamă, timp de şase luni, a fost numit misionar la Blaj, unde a slujit şi a predicat zilnic19.

Deşi a fost propus de către Episcopul Antim Nica al Dunării de Jos pentru a deveni ierarh, dosarul pe care îl avea la sertar, făcut de securitate, a împidicat numirea sa. Colaborarea considerată subversivă cu Episcopul Nica, contribuţia la broşura „Înnoieşte-te, noule Ierusalime“, colaborarea şi activarea în „Rugul Aprins“, după cum explică „Pr. Benedict Ghiuş, la ancheta din 1958, convingerile sale de neînţeles de către autorităţile comuniste de la acea vreme“20 pun capăt ascensiunii sale, de acum înainte fiind tot mai îndepărtat de centrul administrativ al Patriarhiei şi de foştii săi colaboratori.

Pentru a fi cât mai departe şi mai uşor de supravegheat, era urmărit de sistem şi în anul 1958, pe când era „exarh al mănăstirilor din Episcopia Romanului“21. Nu după multă vreme, devine incomod şi este numit stareţ la Mănăstirea „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“, când fosta Episcopie a Huşilor este desfiinţată la 23 februarie 1949, după „cedarea Basarabiei şi moartea Episcopului Grigore Leu la 1 martie 1949“. Aici se dovedeşte un bun administrator al celor rămase după împărţirea Episcopiei Huşilor între Episcopia Galaţi şi Roman, aplecându-se cu bună rânduială şi dragoste faţă de „Azilul de bătrâni“ ce funcţiona la acea vreme în cadrul mănăstirii.

Din anul 1962, Arhimandritul Mitrofor Ioil Babaca este numit preot paroh la Parohia Fălciu I, cu misiunea expresă de a reconstrui cele două biserici distruse în timpul celui de-al Doilea Război Mondial: Biserica Mănăstirea şi biserica din cotul Prutului „Sfântul Nicolae“, cea mai veche din fostul Târg al Fălciului, care a fost reconstruită până la acoperiş. Conducerea de la acea vreme, sub comanda de partid ateistă, a demolat zidurile şi cu cărămida rezultată a construit „Căminul cultural“*.

La Fălciu desfăşoară o bogată activitate pastoral-misionară, administrativ-gospodărească la capela Bisericii „Sfântul Grigore“, care devine biserică de parohie a Parohiei Fălciu I, şi Filiala Bogdăneşti, unde slujeşte până la pensionare, în anul 199122. În perioada în care a avut în suplinire Parohia Bozia şi Filiala Copăceana, îşi leagă numele de construirea din temelie a bisericii din satul Copăceana, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“, între anii 1969 şi 1970.

După o bogată şi îndelungată activitate de 60 de ani de pastoraţie în Basarabia şi România, membru activ în „Rugul Aprins“, urmărit, umilit şi transferat pe postul de preot paroh în mediul rural, în după-amiaza zilei de „18 iulie 1992, după o scurtă suferinţă, trece la cele veşnice, fiind îngropat, cu mitra, cârja şi mantia, în Cimitirul «Sfântul Grigore» din Fălciu“23.

L-am cunoscut pe Arhimandritul Mitrofor Ioil Babaca la data de 1 octombrie 1982, cu ocazia numirii mele ca preot paroh la Parohia Fălciu II. Era un om deosebit, cu o educaţie şi disciplină arcană, de o înaltă ţinută intelectuală, tipicar, ordonat şi harnic. Pe lângă obligaţiile sale sacerdotale, se ocupa cu apicultura si viticultura, iar măsuţa din camera unde locuia era plină de cărţi.

Cu ocazia diferitelor servicii la care eram solicitaţi împreună, am avut multe de învăţat, fiind monahul căruia îi plăcea să dăruiască din bagajul bogat al cunoştinţelor şi al întâmplărilor prin care a trecut, cu bune şi rele. Era un om erudit, al cărţii, care te plimba prin sferele intelectuale ale teologiei, istoriei, filozofiei şi medicinei. Pe înfăţişarea sa se putea citi chipul monahal blând, disciplinat, nostalgic timpului mănăstirilor pe care le-a păstorit, oamenilor pe care i-a cunoscut, unii prieteni, alţii trădători, vorbind cu plăcere despre ierarhii, stareţii, monahii, oamenii de cultură pe care i-a cunoscut, considerându-se un slujitor al Bisericii strămoşeşti, aprig apărător al credinţei şi al pământului românesc.*

Prin credinţă şi comuniunea cu Hristos, deşi plecat dintre noi, Arhimandritul Ioil Babaca se înscrie în rândul „mărturisitorilor şi apărătorilor valorilor creştine împotriva regimului comunist“, alături de sutele de preoţi şi mireni, care au reuşit să păstreze aprinsă candela credinţei de-a lungul timpului. Fie ca exemplul vieţii sale să dăinuie în inimile noastre, iar noi să-l pomenim în ale noastre rugăciuni. (Pr. Ioan Petru, Parohia Fălciu II)

Note bibliografice

1. ‑Extrasă data naşterii din Evidenţa Stării Civile a Comunei Fălciu - Vaslui din 1992.

2. ‑Arhimandritul Mitrofor Ioil Babaca, Necrolog de Pr. Ioan Petru în „Mitropolia Moldovei şi Bucovinei“, nr. 4-7, 1992, p. 266.

3. Ibidem.

4. ‑Pr. Ioan Petru, File de monografie Fălciu: Istorie şi actualitate, Edi­tu­ra Tiparul, Bârlad, 2008, p. 149.

5. ‑Buzilă Boris, Din istoria vieţii bise­riceşti din Basarabia (1918-1955), Editura Ştiinţa, Bucureşti, 1996, pp. 303-304.

6. ‑Idem, Gurie, Mitropolit al Basara­biei - Procesul şi apărarea mea - Detro­na­rea complotului apocaliptic, Bucu­reşti, Editura A.B.C., 1937, pp. 317-318.

7. Ibidem.

8. ‑Adrian Nicolae Petcu, Ieroschi­mo­nahul Daniil Sandu Tudor în lupta contra ideilor ateiste, „Ziarul Lumi­na“ din 25 octombrie 2017.

9. ‑Paul Aretez, Ziaristul Sandu Tudor şi Rugul Aprins, „Ziarul Lumi­na“ din 15 ianuarie 2017.

10. ‑Arhiereul Antim Nica şi poziţia sa faţă de relaţiile cu Statul - Biserica în România comunistă (I)

11. ‑Din arhiva S.S.R. - Dosar nr.3/1041 - file dactilografiate cu iscălitura de indentificare a autorului, nr. 11, p. 5.

12. ‑Bibliografie radiofonică româ­nească - A. Nicolae Petcu, Misiu­nea religioasă pe calea undelor, Volumul I şi Volumul al II-lea, pp. 55-56.

13. ‑A se vedea lista stareţilor de la Mănăstirea Cernica.

14. ‑Pr. Nicodim Bujor, trecut la Dom­nul,  „Ziarul Lumi­na“ din 27 martie 2017.

15. ‑Teodor Danalache, Părintele Ni­co­dim Bujor - crestinorto­dox.ro

16. ‑A se vedea lista stareţilor de la Mănăstirea Radu Vodă.

17. ‑Documente din Arhiva CNSAS - „Lotul Rugul Aprins“ - Preoţi şi martiri - Benedict Ghiuş, de Ioana Diaconescu în „România Liberă“, nr. 15-16/2015.

18. ‑Dudu Velicu, Biserica Ortodoxă în anii regimului comunist, însem­nări zilnice (31 august 1949), Bu­cureşti, 2005.

19. ‑Conform propriei mărturii făcute de Arhimandrit Ioil Babaca către Pr. Ioan Petru, Parohia Fălciu II - Vaslui.

20. ‑A.C.N.S.A.S. - Fond informativ, dosar 701 vol. 1, fila 230.

21. Ibidem.

* ‑De câte ori treceam împreună prin faţa căminului spunea „Acesta mi­roa­se a tămâie fiindcă e făcut din biserică“.

22. ‑Din evidenţă - dosarul personal -Protopopiatul Bârlad.

23. ‑Pr. Ioan Petru, Chemat la Dom­nul, Arhimandrit Ioil Babaca, în „Teologie şi Viaţă“, Mitropolia Mol­dovei şi Bucovinei, nr. 4-7, 1992.

* ‑Mărturie făcută de Pr. Ioan Petru, Parohia Fălciu II