„Zis-a Domnul: Precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit
Premii pentru creaţii lirice
Miercuri, 7 martie 2018, a avut loc „Seara de poezie“, în Sala Sinaxar a Muzeului Mitropolitan. În cadrul acestui eveniment, s-a desfăşurat concursul de poezie cu titlul „De ziua ta, mamă!“, unde cei talentaţi au avut ocazia să-şi prezinte poeziile, creaţii proprii.
Cele mai bune creaţii literare au fost premiate a doua zi, joi, 8 martie, cu prilejul conferinţei susţinute de maica Siluana Vlad, stareţa Mănăstirii „Sfântul Siluan Athonitul“ din Iaşi. Evenimentul a avut loc în Aula Magna „Mihai Eminescu“ a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, intitulat „Rolul femeii în familie şi în societate“. Câştigătorii concursului de poezie au fost premiaţi astfel: Premiul I - 300 lei, premiul al II-lea - 200 lei şi premiul al III-lea - 100 de lei. Vă prezentăm mai jos poezia „De după gratii“, aparţinând câştigătoarei premiului I la concursul de poezie cu titlul „De ziua ta, mamă!“ obţinut de Ioana Roxana Rîşcanu, studentă la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa“ din Iaşi.
De după gratii
Azi, oasele mă dor neîncetat / Şi urlă carnea ce-mi îmbracă trupul, / C-aici lumina nu s-a arătat, / Ci am zărit printre hârdaie zidul...
Dar undeva-n adâncul vremii, / Purtam în inima-mi un dor ascuns / Ce clocotea întotdeauna la lăsarea serii / Şi, totuşi, nicicând nu era de-ajuns...
Căci ei, mişeii, îndoliat-au chipul / Măicuţei mele dragi ce mă aşteaptă... / I-ar răscoli şi mării tot nisipul, / Să poată doar să mă mai vad-o dată.
Şi să mai mângâie cu întristare / Al meu rănit şi tot molatic trup; / Să-i spun că azi nimic nu mă mai doare, / Că a sa inimă nu m-a lăsat pierdut.
Pe când, în lanţuri, ne cereau socoată, / Al mamei cânt mă liniştea / Şi aş fi vrut atunci ca lumea toată / Să fie în Hristos; aşa cum era ea...
Când gratiile ne curmau crezul / Că lumea-n suferinţă se va regăsi, / Simţeam miros de pâine caldă; miezul / Pe care dragostea de mamă îl dospi.
Şi-aşa, în dulci miresme de speranţă, / Ne sprijineam de ziduri căpătâiul / Şi ne lăsam cuprinşi de tot ce era viaţă, / De zâmbetul cel mai curat; întâiul!
Ştii, mamă dragă, te zăream aievea, / Cum ale tale braţe calde mă purtau / Şi-a mea fiinţă-n fiecare clipă te slăvea / Şi sărutam în taină ochii care mă jeleau...
Îmbrăţişam cu gândul zeci de dimineţi / În care al tău chip mă-ntâmpina duios; / Nu se-mplinise-atunci durerea acestei vieţi / Şi încă mai puteam trăi frumos...
Acum... te strig de după gratii, mamă, / Şi încă mai aştept s-apari agale / Şi să mă izbăveşti de orice teamă, / Durere, grijă, întristare...
Ce-mi spui tu, mamă, printre lacrimi? / Ce mă îndemni acum să fac? / Au mai rămas puţine pătimiri; / Eu mor, trăiesc şi mă împac!
(Ioana Roxana Rîşcanu, studentă la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa“ din Iaşi)