Prima slujbă în cinstea icoanei „Îndrumătoarea”, la „Cerdacul Maicii Domnului”

În zilele de 27 şi 28 octombrie, la biserica maramureşeană „Sfânta Treime” din satul Mănăstirea Neamţ s-au oficiat ample manifestări dedicate cinstirii icoanei Maicii Domnului ”Îndrumătoarea”, cu prilejul minunii luminării la faţă a chipului Preacuratei Născătoare de Dumnezeu în ziua de 28 octombrie 1822. Programul liturgic a început în seara zilei de 27 octombrie cu slujba Vecerniei unită cu Litia, unde s-au rostit ectenii de mulţumire pentru binefacerile şi darurile primite de la Părintele Luminii - Dumnezeu. Icoana Maicii Domnului „Îndrumătoarea” este cinstită în Biserica Ortodoxă Română în data de 9 iulie, conform hotărârii Sfântului Sinod din 24 mai 2018.

Procesiune la „Cerdac” în cinstea minunii din 1822

După săvârşirea Litiei în glasul clopotelor şi al cântărilor specifice Maicii Domnului, soborul cu cei nouă slujitori conduşi de părintele Nicolae Axintioi, protoiereul Protoieriei Târgu Neamţ, împreună cu evlavioşii enoriaşi şi pelerini, a pornit în procesiune la locul sfânt, unde s-a ridicat în anul 1839 de către arhimandritul Neonil Buzilă, stareţul Mănăstirii Neamţ şi martor la minune, un agheasmatar, iar în mijlocul lui s-a înălţat o cruce de marmură pe care este consemnată cum s-a petrecut minunea din 28 octombrie 1822. Într-o atmosferă duhovnicească pascală, cu lumânări aprinse, s-a săvârşit acatistul icoanei Maicii Domnului „Îndrumătoarea” şi s-au rostit rugăciuni închinate Preasfintei Fecioare, după care cei prezenţi au sărutat crucea, astfel cinstind minunea săvârşită în acel loc binecuvântat.

Pe această cruce este gravată următoarea istorisire: „Această cruce s-a ridicat spre semnul şi aducere aminte a anului 1821, când, venind turcii în Ţara Românească, asupra grecilor care se revoltaseră şi multe răutăţi făcând bisericii şi creştinilor, fiecare se mântuia cum putea. Deci, în acest timp la această sfântă mănăstire stăreţind sfinţia sa părintele Ilarie, ne-a poruncit nouă, mai jos însemnaţilor, de am adus sfânta icoană a Maicii Domnului din biserica mare a mănăstirii spre muntele Rusu şi am ascuns-o într-un deal, în pădure, împreună cu alte odoare şi documente, la anul 1821, iunie 3. Adică eu, Neonil, arhimandrit şi stareţul de astăzi, împreună cu părintele Sebastian, cămăraşul, şi cu părintele Filip, duhovnicul, iar la anul 1822, octombrie 28, ne-a rânduit iarăşi părintele stareţ Ilarie de am adus-o înapoi şi după rânduiala privegherii de toată noaptea şi a Sfintei Liturghii, a ieşit părintele stareţ cu toţi preoţii şi diaconii, îmbrăcaţi în sfintele veşminte şi cu tot soborul spre întâmpinare, şi venind până la locul acesta am ajuns şi noi cu sfânta icoană şi făcându-se acatist de obşte am pus sfânta icoană iarăşi în biserica mare. Mai însemnăm aici şi minunea care s-a făcut în faţa Maicii Domnului, care, noi, mai-sus-însemnaţii, cu ochii noştri am văzut, că în vremea când s-a început Dumnezeiasca Liturghie, îndată s-a înnegrit cu totul faţa icoanei Maicii Domnului şi s-a întunecat încât ne-am înfricoşat socotind că poate s-a stricat în pământ unde a fost ascunsă. Iar când a ieşit stareţul cu soborul spre întâmpinare, atunci deodată a început a se lumina, mai întâi la obrazul drept, apoi toată faţa s-a rumenit şi s-a făcut mai luminoasă de cum era mai înainte. Acestea s-au însemnat spre mărirea lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului spre aducerea aminte a urmaşilor. 6 septembrie 1839. Neonil, Arhimandrit şi Stareţul Sfintelor Mănăstiri Neamţu şi Secu”.

„Bucură-te că întoarcerea Sfintei Icoane a fost nouă sărbătoare”

Prin această procesiune, organizatorii au dorit rememorarea revenirii icoanei la Mănăstirea Neamţ şi au considerat această zi cu totul deosebită, când a fost săvârşită una din minunile cele mai vizibile petrecute în preajma icoanei, prilej de sărbătoare aşa cum este menţionat şi în acatist. Soborul şi credincioşii, au revenit apoi în biserică, unde au ascultat cuvântul de învăţătură rostit de părintele protoiereu, care a prezentat istoria minunată a locului şi a icoanei, menţionând că „cei care cercetează acest loc pătruns de rugăciune, pătruns de evlavie, înţeleg că este un loc în care se simte tainic adierea harului Duhului Sfânt şi mijlocirea Maicii Domnului; pentru cei care se apropie cu evlavie şi se închină cinstitei icoane şi se închină lui Dumnezeu cel slăvit în Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh”.

În continuare, părintele paroh Andron Constantin Cristian a mulţumit lui Dumnezeu pentru toate darurile primite, amintitnd că locul de la „Cerdacul Maicii Domnului” este un izvor nesecat de binecuvântare a Maicii Preacurate. Părintele i-a încredinţat pe cei prezenţi de rugăciunea şi de dragostea pe care le poartă tuturor care înfrumuseţează slujbele oficiate în biserica maramureşeană de la Mănăstirea Neamţ, precizând că locul sfânt al minunii nu poate fi despărţit de icoana Maicii Domnului „Îndrumătoarea”, ce se află în biserica voievodală a mănăstirii-mamă. La final, a mulţumit părintelui stareţ Benedict Sauciuc pentru delegatul trimis în persoana părintelui Macarie, egumenul Schitului Icoana Veche, locul unde a fost adăpostită icoana.

Enoriaşii împreună cu pelerinii şi invitaţii au mers la Aşezământul social-cultural al parohiei şi au vernisat expoziţia „Evenimente, oameni şi locuri în 100 de ani de unire şi unitate românească”. Expoziţia cuprinde fotografii vechi, ce surprind diferite evenimente, locuri şi oameni îmbrăcaţi în costume populare naţionale, soldaţi, dar şi un tablou ce prezintă artistic o imagine a bisericii maramureşene şi a cerdacului. Evenimentul s-a încadrat în manifestările dedicate de către Sfântul Sinod Anului 2018 ca An omagial al unităţii de credinţă şi neam şi ca An comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918. Seara s-a încheiat cu o agapă creştinească în cinstea zilei de 28 octombrie 1822, oferită de administratorul unui restaurant care cercetează „Cerdacul Maicii Domnului”.

A doua zi s-au oficiat Utrenia, Acatistul, Sfânta Liturghie, Agheasma mică şi slujba Parastasului pentru cei trecuţi la Domnul, printre care amintim pe arhimandriţii Neonil şi Ilarie, Sebastian cămăraşul şi Filip duhovnicul, martori ai minunii, dar şi Ioan Eugen Frunză, un ctitor înnoitor al bisericii.

Parohia „Sfânta Treime” Mănăstirea Neamţ a fost înfiinţată, cu binecuvântarea Părintelui Mitropolit Teofan, în anul 2015 şi este într-un proces de înnoire, înfrumuseţare şi dezvoltare pe plan pastoral, cultural şi gospodăresc. Parohia are 30 de familii, majoritatea bătrâni şi văduvi, dar cu dragoste faţă de biserică, sprijinind pe părintele paroh Andron Constantin Cristian.

Icoana Maicii Domnului „Îndrumătoarea” este cinstită în Biserica Ortodoxă Română în data de 9 iulie, conform hotărârii Sfântului Sinod din 24 mai 2018.