„Zis-a Domnul: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu și nimeni nu cunoaște cine este Fiul, decât numai Tatăl, și cine este Tatăl, decât numai Fiul și cel căruia voiește Fiul să-i descopere. Atunci,
„Prin sfârşitul vieţii sale, Sfântul Ioan Botezătorul ne oferă învăţături preţioase despre importanţa păstrării credincioşiei vieţii intime“
Sâmbăta trecută, de sărbătoarea Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, IPS Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, a săvârşit Sfânta Liturghie la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava“. Oficiat în sobor arhieresc, în biserica mare a mănăstirii, serviciul divin a fost prilej de apropiere între credincioşii din Suceava şi cei din localităţile limitrofe ale oraşului.
Corul mănăstirii sucevene a dat răspunsurile liturgice, acompaniat în surdină de închinătorii prezenţi. La momentul cuvenit al slujbei, a avut loc şi o hirotonie în preot. Numeroşi credincioşi s-au împărtăşit cu Sfintele Taine, iar la finalul Sfintei Liturghii a fost rostit cuvântul de învăţătură de IPS Părinte Pimen, legat de semnificaţia vieţii şi învăţăturii marelui proroc sărbătorit: „În această zi, Sfântul Ioan Botezătorul este cinstit cu post aspru, cu post ca în Săptămâna Patimilor. Prin viaţa sa, prin învăţătura sa, dar mai ales prin sfârşitul vieţii sale, Sfântul Ioan Botezătorul ne oferă învăţături preţioase pentru viaţa de familie şi despre păstrarea credincioşiei vieţii intime. Ca părinţi, trebuie să-i povăţuim pe copiii noştri despre ce este păcat şi ce nu este păcat, după cum marele proroc l-a avertizat pe împăratul Irod, care, deşi îl asculta, era stăpânit de patima preadesfrânării, care i-a întunecat în cele din urmă conştiinţa. Preadesfrânarea te face să-ţi doreşti lucruri care nu-ţi folosesc, fiindcă fiecare bărbat îşi are femeia sa şi fiecare femeie îşi are bărbatul ei“.
Construită în perioada 1514-1522 de către fiul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, Bogdan al III-lea, şi terminată de nepotul acestuia, Ştefăniţa Vodă, Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou“ are două hramuri: Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, sărbătorit la 23 aprilie, şi Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou, prăznuit la 24 iunie. Corpul de clădire al mănăstirii s-a înălţat, dupa tradiţie, pe locul unde a existat cândva o mică biserică de lemn din care nu s-au păstrat dovezi arheologice. A fost pictată atât în interior, cât şi în exterior, în perioada 1532-1534, sub domnia lui Petru Rareş. Aici se află moaştele Sfântului Ioan cel Nou, aduse în 1589 de la fosta catedrala mitropolitană a Moldovei. Ele sunt păstrate în racla de argint şi expuse pentru închinare, iar minunile înfăptuite de Sfântul Ioan cel Nou l-au desemnat drept ocrotitorul Moldovei, alături de Sfânta Cuvioasă Parascheva.