Proclamare la Piatra Neamţ a canonizării Sfântului Gheorghe Pelerinul

După ce în data de 5 octombrie 2017 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat pe nevoitorul Gheorghe Lazăr, iar în data de 25 martie 2018 Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a prezidat la Iaşi ceremonia de proclamare, sâmbătă, 23 iunie, a venit rândul proclamării locale a canonizării Sfântului Gheorghe Pelerinul, ce a avut loc la Biserica „Sfântul Ioan” - Domnesc din Piatra Neamţ, în prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, şi a altor ierarhi, precum şi a numeroşi clerici şi credincioşi.

Proclamarea locală a canonizării Sfântului Gheorghe Pelerinul a avut loc sâmbătă la Biserica „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Piatra Neamţ, cunoscută sub numele de „Sfântul Ioan”- Domnesc, acolo unde, în turnul clopotniţă al locaşului de cult, a vieţuit în nevoinţă Moş Gheorghe din 1895 până la sfârşitul vieţii sale în 1916.

Ceremonia a avut loc după slujba Vecerniei unită cu Litia, oficiată pe o scenă amenajată în apropierea bisericii ctitorite de Sfântul Ştefan cel Mare. Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, şi Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul Europei de Nord, au oficiat slujbele de seară şi ceremonia de proclamare a canonizării, pe platoul Curţii Domneşti din Piatra Neamţ.

„A fost diamant strălucitor pentru că s-a format în adâncimi de smerenie, de rugăciune şi de psaltire”

Tomosul sinodal a fost citit, imediat după Vecernie, de Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, după care a fost cântat troparul Sfântului Gheorghe Pelerinul.

În continuare, a rostit un cuvânt de binecuvântare şi de învăţătură Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan: „Dau, împreună cu dumneavoastră, slavă lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat că a binecuvântat această parte de ţară cu un geniu al sfinţeniei întruchipat în persoana Sfântului Gheorghe Pelerinul. Cine a fost acest sfânt? Cum s-a nevoit? De ce-l cinstim? Pe lângă cele deja enunţate în decizia Sfântului Sinod al Bisericii noastre cu privire la acest lucru, pot doar atât să spun: Sfântul Gheorghe Pelerinul şi ceilalţi asemenea lui au fost trimişi pe pământ tocmai pentru că noi, oamenii, de cele mai multe ori, am pierdut calea cea autentică a Evangheliei. De multe ori, viaţa creştină s-a îndepărtat de adevărata sa direcţie şi ţintă şi atunci au apărut oameni ca Sfântul Gheorghe, care au lăsat totul, au luat Crucea, au urcat pe ea, ca să dăruiască din nou oamenilor direcţia cea clară care duce către Împărăţia cerurilor. Rostim de multe ori pe zi rugăciunea «Tatăl nostru» şi spunem «precum în Cer, aşa şi pe pământ», dar numai oameni ca Sfântul Gheorghe Pelerinul au trăit aici, pe pământ, deja în ambianţa cea sfântă a Împărăţiei cerurilor, adică au coborât Cerul pe pământ sau, prin ei, pământul s-a ridicat la Cer. Îl putem numi ca pe un alt Ilie, care a primit prin post şi rugăciune atâta putere de la Dumnezeu, încât poruncea norilor să plouă şi ploua, poruncea cerului să înceteze ploaia şi înceta. Aşa şi Sfântul Gheorghe poruncea trenului să pornească sau să oprească; cei care aţi citit viaţa lui şi mărturiile contemporanilor săi ştiţi foarte bine la ce mă refer. L-am putea numi pe Sfântul Gheorghe Pelerinul ca om al rugăciunii curate, diamant strălucitor sau, poate preluând un limbaj modern, omul de esenţă pură. A avut rugăciune curată pentru că s-a adâncit atât de mult în Dumnezeu tot atât cât Dumnezeu îşi făcea lucrarea printr-însul; putem spune despre Sfântul Gheorghe că nu mai trăia el, ci Hristos trăia într-însul. Mărturiile, în mod special a celor din Piatra Neamţ, fie că erau ortodocşi, catolici, evrei, unii chiar atei, adeveresc că acest om a fost stâlp şi prezenţă a lui Dumnezeu în viaţa cetăţii de atunci. A fost diamant strălucitor pentru că s-a format în adâncimi de smerenie, de rugăciune şi de psaltire. A fost om de esenţă pură, pentru că ajunsese la ceea ce ar trebui să ajungă în cele din urmă tot creştinul: inimă curăţită de tot păcatul, minte luminată cu puterea Duhului Sfânt, trup şi suflet despătimite cum rar se întâmplă chiar şi în viaţa monahală. A ajuns la starea bărbatului desăvârşit, la vârsta deplinătăţii în Hristos. Dăm slavă lui Dumnezeu că s-a împlinit şi această lucrare, astfel încât ceea ce era în mintea şi evlavia multor credincioşi, a măicuţelor de la Mănăstirea Văratic şi a multor oameni mai în vârstă să se împlinească, anume ca Moşul Gheorghe Lazăr, aşa cum îl ştiau toţi, să devină Sfântul Gheorghe Pelerinul şi să fie cinstit de toţi credincioşii”.

La final, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a oferit Bisericii „Sfântul Ioan” - Domnesc din Piatra Neamţ, prin părintele Dan Ovidiu Cojan, o raclă cu un fragment din moaştele Sfântului Gheorghe Pelerinul, după care moaştele Sfântului Gheorghe Pelerinul au fost purtate în procesiune de cler şi numeroşi credincioşi pe următorul traseu: Biserica „Sfântul Ioan” - Domnesc - Teatrul Tineretului - Casa de Cultură - Muzeul de Istorie - Hotel Ceahlău - Consiliul Judeţean Neamţ - Biserica „Sfântul Ioan” - Domnesc.

Sfântul desculţ care ştia Psaltirea pe de rost

Sfântul Gheorghe s-a născut în anul 1864, în Şugag (astăzi în judeţul Alba). După ce a trăit 14 ani în căsnicie, în anul 1883, cu încuviinţarea soţiei, a luat hotărârea să meargă la Ierusalim, ca pelerin. Luând cu sine Evanghelia şi Psaltirea, a mers pe jos până la Constanţa, apoi cu vaporul până la Ierusalim. Apoi s-a dus şi la Betleem, Ierihon, Iordan, Nazaret, Tabor. A rămas 40 de zile în nevoinţă aspră şi post, în pustia Egiptului de Sus. La un moment dat, suferind multe ispite de la diavolul, pentru a se întări în răbdare şi în smerenie, a decis să umble desculţ şi cu capul descoperit până la sfârşitul vieţii, indiferent de anotimp.

După ce a mers în pelerinaj şi la Sfântul Munte Athos, s-a întors în satul său, dar n-a rămas mult timp aici, ci şi-a început călătoria, ca în vremurile apostolice, făcându-se pelerin străin şi călător în hotarele ţării. În 1895, dreptcredinciosul Gheorghe a trecut Carpaţii şi s-a aşezat la Piatra Neamţ, unde a primit o cămăruţă în turnul clopotniţă al Bisericii „Sfântul Ioan” - Domnesc. A ajuns cunoscut de preoţi, călugări şi mireni, care îl preţuiau ca pe un adevărat om duhovnicesc. Noaptea dormea cel mult trei ore în chilia sa din turn, apoi, în biserică, înălţa rugăciuni către Dumnezeu şi făcea sute de metanii. Ziua străbătea străzile oraşului, şoptind neîncetat psalmi, desculţ şi cu capul descoperit, vara şi iarna.

În 1916, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, Moş Gheorghe a fost găsit răposat, tocmai când ţara intra în război, iar clopotarul bisericii Sfântului Ioan din Piatra Neamţ urca să tragă clopotele, aşa cum proorocise Sfântul. După 18 ani, unul dintre ucenicii lui, vrând să-i mute cinstitele moaşte la Râşca, a venit cu căruţa la Piatra Neamţ şi, dezgropându-le şi punându-le într-un sicriaş, a pornit la drum. Dar, prin dumnezeiasca rânduială, căruţa nu a ajuns la Râşca, ci la Mănăstirea Văratec, în a cărei gropniţă au şi fost aşezate până astăzi.

Sfântul Gheorghe Pelerinul a vieţuit în smerenie şi osteneală, fiind propovăduitor, prin viaţă şi prin cuvânt, al Evangheliei lui Hristos, pentru care a fost hărăzit de Dumnezeu cu bogat har, prin care a săvârşit minuni şi vindecări, atât în vremea vieţii pământeşti, cât şi după moarte, fiind cinstit de credincioşi. Nevoitorul Gheorghe Lazăr a fost canonizat în cadrul şedinţei Sinodului Bisericii Ortodoxe Române de la Bucureşti, din data de 5 octombrie 2017, cu zi de pomenire la 17 august.