„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Promoţia 1995 s-a reîntors „acasă“
Joi, 4 iunie, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, foştii studenţi şi studente ai promoţiei 1995 s-au revăzut „acasă“, acolo unde i-au aşteptat părinţii profesori.
De câte ori nu ne-am întors cu nostalgie acasă, în locurile unde ne-am născut şi am crescut? Am dori ca momentele petrecute alături de părinţi să nu se mai termine, însă cotidianul ne aşteaptă pentru a-l parcurge în mod implacabil. Un eveniment cu o încărcătură emoţionantă asemănătoare a avut loc joi, 4 iunie 2015, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi. Aici, foştii studenţi şi studente ai promoţiei 1995, de la cele trei secţii, Pastorală, Litere şi Asistenţă socială, s-au revăzut „acasă“, acolo unde i-au aşteptat părinţii profesori.
În deschidere, a fost oficiată Sfânta Liturghie, sub protia părintelui profesor Mihai Vizitiu, soborul fiind format din 30 de preoţi, foşti colegi de studenţie. După cum remarca pr. prof. dr. Costache Grigoraş în cuvântarea solemnă rostită în Catedrală Mitropolitană din Iaşi, este explicabilă prezenţa Tainei Tainelor în programul unui asemenea eveniment - deoarece, în Sfânta Liturghie, timpul se comprimă şi-i face pe cei care au finalizat studiile teologice contemporani cu apostolatul la care au fost chemaţi.
Însoţiţi de familiile lor, foştii absolvenţi, împreună cu profesorii, s-au îndreptat spre biblioteca facultăţii de teologie, aflată în imediata vecinătate a Reşedinţei mitropolitane, unde clopoţelul a sunat iar „de intrare“, pentru ora festivă. Odată cu parcurgerea catalogului de către părintele decan Ion Vicovan, au fost rememorate cele mai frumoase momente ale trecutului.
An după an, cei prezenţi au păşit în timp, avansând, ezitând uneori, dar împlinind visuri şi construind amintiri. Cu toate că vârsta nu mai are astăzi frăgezimea de atunci, sufletul a rămas într-un permanent echilibru, între entuziasm şi responsabilitate, păstrând aceeaşi dorinţă de viaţă. Privind unii spre alţii, după 20 de ani, ex-colegi şi actuali prieteni, cei de faţă şi-au salutat profesorii, şoptindu-le cu aceeaşi emoţie a despărţirii … La revedere!, poate peste puţin timp. (Pr. Dr. Dănuţ Nichita, participant)