PS Părinte Damaschin Dorneanul a fost hirotonit şi instalat la Suceava

Momente istorice în Eparhia Sucevei şi Rădăuţilor, unde ieri, 23 iulie 2017, a avut loc hirotonirea întru arhiereu a părintelui arhimandrit Damaschin Luchian, ales Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, cu titulatura „Dorneanul“, în şedinţa de lucru din 4 iulie 2017.

Slujba Hirotonirii a avut loc în Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Ioan cel Nou“ din Suceava şi a fost săvârşită de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, împreună cu un sobor de ierarhi membri ai Sfântului Sinod, în prezenţa a mii de credincioşi.

Rânduiala de anunţare şi chemare a candidatului la treapta arhieriei a fost săvârşită  sâmbătă seara, după Vecernie, în Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Ioan cel Nou“ din Suceava. La slujbă au fost prezenţi patru ierarhi, membri ai Sfântului Sinod - Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord -, preoţi, monahi şi credincioşi, atât din Arhiepiscopia Sucevei, cât şi din Arhiepiscopia Iaşilor.

Chemarea solemnă a părintelui arhimandrit Damaschin Luchian la treapta arhieriei a fost făcută de către părintele Vasile Baltag, consilier administrativ al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. Preacuviosul Ipopsifiu Damaschin a răspuns acestei chemări, mulţumind Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan şi ierarhilor prezenţi în Catedrala Arhiepiscopală. După această rânduială, a fost înscris în condică procesul-verbal prin care s-a constatat chemarea Ipopsifiului Damaschin Luchian la treapta arhieriei, pentru slujirea de Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, document semnat de către ierarhii delegaţi, precum şi de către candidat.

Părintele Mitropolit Teofan a rostit cu această ocazie un cuvânt despre semnificaţia şi importanţa chemării în treapta de ierarh, iar în finalul slujbei de seară a rostit un scurt cuvânt Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor.

Hirotonia noului episcop-vicar al Eparhiei Sucevei

Ieri-dimineaţă, după slujba Utreniei, IPS Părinte Mitropolit Teofan a săvârşit în Catedrala Arhiepiscopală rânduiala examinării şi desemnării Ipopsifiului Damaschin Luchian la treapta arhieriei. Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a fost înconjurat de un sobor de ierarhi format din Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale, Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Părinte Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei, Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, şi Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Preacuviosul Părinte Ipopsifiu Damaschin a fost adus în mijlocul bisericii de arhim. Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Putna şi exarh administrativ al mănăstirilor din Arhiepiscopia Sucevei, şi de arhim. Nectarie Clinci, stareţul Mănăstirii Sihăstria Putnei, spre a prezenta ierarhilor prezenţi, în frunte cu Părintele Mitropolit, sfintele mărturisiri ale credinţei ortodoxe. Astfel, candidatul la hirotonia întru arhiereu a rostit Simbolul credinţei, a mărturisit despre însuşirile Persoanelor necuprinsei Dumnezeiri, a mărturisit cu privire la înomenirea Fiului şi Cuvântului ipostatic al lui Dumnezeu şi despre firile diferite din Unul şi acelaşi Hristos Dumnezeu şi a făgăduit să păstreze totdeauna, cu sfinţenie, canoanele, tradiţiile, legiuirile, regulamentele şi hotărârile Bisericii noastre. După acest dialog de cercetare, Episcopul-vicar ales Damaschin a iscălit pe Sfânta Evanghelie aflată pe masa aşezată dinaintea arhiereilor coliturghisitori mărturisirea citită în Catedrala Arhiepiscopală.

În continuare, a fost săvârşită Sfânta Liturghie de soborul de ierarhi, preoţi şi diaconi. După cântarea întreit sfântă „Sfinte Dumnezeule“, IPS Părinte Mitropolit Teofan a săvârşit Sfânta Taină a Hirotoniei întru arhiereu pentru ipopsifiul Damaschin. După hirotonie, în faţa Uşilor Împărăteşti, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a prezentat poporului pe noul Episcop-vicar eparhial, Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul, căruia i-a oferit veşmintele şi însemnele arhiereşti: sacosul, omoforul, crucea pectorală, engolpionul şi mitra.

În omilia rostită după Evanghelie, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a vorbit despre menirea ierarhului şi principalele sale îndatoriri. „Adevărata cale a unui stăpân (arhiereului ne adresăm prin «vlădică», adică «stăpân») este să slujească, să se coboare, să fie cel mai mic, pentru a fi cel mai mare. Dacă nu are acest gând altoit puternic pe starea sa de arhiereu, Dumnezeu, din iubire pentru el, îngăduie să fie smerit de alţii, să fie făcut cel din urmă, privelişte îngerilor şi oamenilor“, a evidenţiat ierarhul.

IPS Teofan a subliniat că arhiereul trebuie să aibă mereu atenţia îndreptată către Hristos şi către cei pe care îi păstoreşte, slujirea sa fiind caracterizată de trezvie: „Prin smeriri repetate şi prin ispitiri spre mândrie, prin zile senine şi ani de furtună, prin răstigniri continue şi străfulgerări taborice, arhiereul îşi poartă crucea. Bucurându-se de cinstea pe care i-o dau oamenii, el este chemat a medita la slăbiciunea lui în fiecare zi şi la faptul că Hristos nu a luat chip deplin în el şi în păstoriţii săi. Monah prin propria alegere şi arhiereu prin alegerea Sfântului Sinod, episcopul poartă lăuntric şi exterior camilafca monahală şi mitra împărătească, metaniile de rugăciune şi cârja episcopală. Adresăm rugăciune stăruitoare Atotţiitorului şi Atotştiutorului Dumnezeu să-l întărească, să-l ocrotească, să-l binecuvânteze pe robul Său, Părintele Episcop Damaschin, întru cele ale voii Sale pentru slujire smerită şi curajoasă, răbdătoare şi demnă în Biserica Sa“.

La finalul Liturghiei, Preasfinţitul Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, a dat citire Actului Patriarhal prin care Preasfinţitul Părinte Damaschin este recunoscut ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, cu titulatura de „Dorneanul“: „Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa de lucru din 4-5 iulie 2017, a ales prin vot secret pe Preacuviosul Părinte Arhimandrit Damaschin Lucian în postul vacant de Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor şi a aprobat ridicarea sa la treapta arhieriei, urmând a purta titulatura Dorneanul“.

În continuare, IPS Părinte Teofan şi IPS Arhiepiscop Pimen a îmbrăcat cu mantia arhierească pe Preasfinţitul Damaschin şi i-au înmânat cârja arhierească, zicând cuvintele: „Primeşte toiagul acesta, ca să păstoreşti turma lui Hristos cea încredinţată ţie; şi celor ascultători să fie de la tine toiag de reazem şi întărire, iar pentru cei neascultători şi nestatornici să-l întrebuinţezi pe el ca toiag de deşteptare, toiag de certare“. Noul arhiereu a binecuvântat poporul în noua sa demnitate.

Au urmat apoi cuvântul Înaltpreasfinţitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, care l-a felicitat pe noul episcop-vicar, şi cuvântul d-lui Victor Opanschi, secretar de stat pentru culte. În finalul evenimentelor a adresat câteva gânduri Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, care a făcut referire la noua misiune ce o are de îndeplinit.

Cuvântul PS Părinte Damaschin Dorneanul adresat în ziua hirotonirii sale întru arhiereu

Binecuvântat este Dumne­zeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care, prin Duhul Său cel Sfânt, m-a chemat a-I fi slujitor în Biserica Sa, pe ca­re Biserică o mărturisim ca fiind „Una“ şi „Sfântă“, şi pe ca­re, noi, cei din cinul preo­ţesc, o slujim, în duh „soborni­cesc“ ca urmaşi ai Sfinţilor „A­postoli“. Trecând cu vederea puţinăta­tea vârstei şi nedesă­vâr­şirea su­fleteasă, dar făgă­duind a plini cu harul, Dom­nul îmi pu­ne astăzi o cruce nouă, cea a arhieriei, şi îmi deschide calea spre o lucrare în care să fiu „gura“ Lui şi „mâ­na“ Lui întru învăţarea şi sfin­ţirea poporului binecredincios al Său.

Cu smerenie şi recunoş­tin­ţă, încep această sfântă misiune, sub îndemnul şi mesajul cuvintelor din Sfânta Scriptu­ră care s-au citit astăzi la Sfân­ta Liturghie. Îmi va fi, a­şa­dar, candelă a lucrării mele, adevărul că suntem datori să nu căutăm voia şi odihna noastră, ci slujirea aproapelui la ce este bine, spre zidire. Am învăţat apoi că slăbiciunile noastre ale celor neputincioşi vor fi purtate de cei mai tari, dar şi că fiecare, la putinţa şi măsura lui, datori suntem a ne purta sarcinile şi slăbiciunile unii altora. Şi, îndeosebi în aceste vremuri tulburi, dator este arhiereul, dar şi fie­ca­re preot, monah şi credincios să vieţuiască în duhul Scrip­turii din care ne vin toată în­ţe­lepciunea, şi răbdarea, şi mân­gâierea şi nădejdea.

Iarăşi ne-a învăţat Domnul că nimeni nu poate să vindece de orbire sufletească pe alţii da­­că mai întâi nu s-a tămă­duit pe sine însuşi, prin cre­dinţă şi pocăinţă, şi nimeni nu poate propovădui Evanghelia împă­ră­ţiei cu putere multă, decât izbăvindu-se de demonii patimilor care-l făceau să fie şi mut, şi orb. Şi aşa, curăţit fiind slujitorul, Dumnezeu poa­te, prin el, să lucreze minu­nat, făcând să amuţească gu­rile celor mai puţin credincioşi, pe care Biserica îi chea­mă cu dragoste să guste şi ei din frumuseţile vieţuirii creş­ti­ne şi să vadă că da bun este Domnul.

Bun a fost Domnul cu mine  şi milostiv întru toate. Şi a­flându-ne acum la finalul Dum­nezeieştii Liturghii, a Tai­nei dumnezeieştii recunoş­tin­ţe, dator sunt a mulţumi celor care, cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu, m-au însoţit pe calea acestei vieţi.

Le mulţumesc bunilor mei părinţi, Constantin şi Elena, şi, o, cât m-aş bucura ca în toa­te familiile tatăl şi mama să-şi crească pruncii lor în a­ce­eaşi atmosferă de dragoste şi răb­da­re, înţelegere şi cu­min­­ţenie, de care, cu mila Dom­nului, am avut şi eu parte.

Sentimente de recunoştinţă am şi pentru dascălii mei din şcoala primară şi generală, de la Seminarul Teologic “Sfântul Mitropolit Dosoftei” din Sucea­va, ca şi pentru părinţii şi profesorii al căror ucenic am fost la altarul academic al facul­tăţilor de teologie din Iaşi, Bucureşti şi Sibiu.

Le sărut mâna părinţilor mei duhovniceşti, care, de-a lun­gul anilor, mi-au primenit sufletul, şi îndeosebi părintelui meu stareţ şi duhovnic Nectarie, a cărui povăţuire mai mult decât binevoitoare mi-a dat de multe ori aripi, a­tunci când aveam cugetul  îm­povărat. Cei 13 ani petrecuţi sub mâna lui în Sihăstria Putnei, dimpreună cu părinţii şi fraţii mei în Hristos, pe care îi voi preţui şi pomeni totdea­una, s-au aşezat ca o frumoa­să şi plină de experienţe pagină a vieţii mele de monah şi preot.

Vin din mănăstire şi vreau să rămân în mănăstire, şi îi rog pe toţi părinţii stareţi şi maicile stareţe, din preafrumoasele noastre mănăstiri să mă primească şi în obştile lor, ca pe un frate şi părinte. La fel, m-aş bucura să mă ştiu umăr lângă umăr cu fraţii preoţi, în slujirea credincioşi­lor, şi împreună, ca într-o fa­milie, să ne împărtăşim şi bucuria, şi necazul, şi experienţa şi neîmplinirea.

Înaltpreasfinţiile şi Prea­sfin­ţiile Voastre,

Vă mulţumesc pentru că v-aţi luat osteneala a săvârşi che­marea Dumnezeiescului har pentru nevrednicia mea. έnalt­preasfinţite Părinte Mi­tro­polit Teofan, cu recu­noş­tinţă mă rog Domnului să fiţi şi de acum înainte, cu înzecite puteri, propovăduitor şi ară­tă­tor al lui Dumnezeu, aşa cum vă vădeşte numele. Înaltpreasfinţite Părinte Mitro­po­lit Iosif, Înaltpreasfinţiţilor Părinţi Arhiepiscopi Teodosie al Tomisului şi Ioachim al Ro­manului şi Bacăului, şi Prea­sfinţiţilor Părinţi Nicodim al Severinului şi Strehaiei, Gu­rie al Devei şi Hunedoarei, Ma­carie al Europei de Nord şi Timotei Prahoveanul, vă rog, cu aceeaşi recunoştinţă, să mă însoţiţi prin sfat şi rugăciune pe drumul arhieriei. Prin Dum­neavoastră adresez mul­ţu­miri tuturor părinţilor episcopi din Sfântul Sinod, şi în chip deosebit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care mi-au acordat încredere şi m-au încurajat, nedispreţuind tinereţile mele.

Şi acum, cu inimă de fiu, mă îndept către Înaltpreasfin­ţitul Părinte Arhiepiscop Pi­men, adevăratul păstor al Bu­covinei. Eu aveam exact un an când, pe 24 iunie 1982, Înaltpreasfinţia Voastră primeaţi darul arhieriei, tot aici, în aceeaşi străveche catedrală a Sucevei, la care au liturghisit atâţi arhierei vrednici, timp de sute de ani. Primiţi-mă să vă fiu toiag la bătrâneţe, po­vă­ţuiţi-mă cu inimă de pă­rinte, ca să se bucure inima έnaltpreasfinţiei Voastre de ascultarea mea de ucenic, şi certaţi-mă cu blândeţe, ca să se înţelepţească sufletul meu din experienţa încercatelor că­run­teţi ale Înaltpreasfinţiei Voas­tre. Dimpreună cu părinţii consilieri şi ostenitorii Cen­trului eparhial, cărora le mul­ţumesc pentru organizarea a­şe­zării mele în slujirea de episcop-vicar, reînnoim fidelitatea faţă de Înaltpreasfinţia Voas­tră. De asemenea, în curată legătură cu cei rânduiţi a sluji pe cetăţeni în instituţiile de stat, ne vom strădui să continuăm osteneala Înaltpreasfinţiei Voas­tre de a redobîndi, a păstra şi a da mai departe moştenirea sfântă pe care Dumnezeu, prin cei dinaintea noastră, ne-a lăsat-o în acest tăpşan de rai, Bucovina. Domniilor lor le mulţumesc încă de pe acum pentru colaborare, pe care mi-o doresc fructuoasă. Căci toţi ştim că atunci când este sinceritate şi ne­părtinire, iubire de adevăr şi iu­bire de ţară multe lucruri fru­moase se pot împlini îm­preu­nă, spre slava lui Dum­nezeu, spre binele oamenilor şi mulţumirea sufle­tească a tuturor, arvună a drep­telor răs­plătiri de Din­colo. Ca icoană dem­nă de urmat a acestei  îm­preună-lu­crări stă şi întreaga activitate a domnului ministru secretar de stat, căruia îi mul­ţumesc pentru prezenţă şi cuvânt încurajator.

Îmi deschid acum inima către dumneavoastră, iubiţi cre­dincioşi. Prezenţa şi dra­gostea dumneavoastră, a tuturor, le iau ca un semn că nu mă veţi lăsa de unul singur în suirea golgotei diaconiei episcopale. În rugăciunea smerită şi evlavia cuminte a dumneavoastră mă încred. Învăţ din răbdarea, munca şi înţelepciunea celor bătrâni, şi aş dori să fiu primit ca un prieten de către cei mai tineri. Dumne­zeul nostru este viu, lucrător, primitor şi iertător. Şi omul viu, omul treaz, omul căutător este iubit de Dumnezeu, chiar şi când calcă pe alături. Fiţi lumini ai acestui Dumnezeu în lumea deznădăjduită şi secătuită de astăzi! Credeţi cuvintelor Lui care ne promit că va fi cu noi până la sfârşitul veacurilor! Curaj, ne spune Dom­nul, Eu am biruit, şi voi veţi birui!

Acestui Dumnezeu mă în­cre­dinţez şi eu, cerând ocro­ti­rea Maicii Preacurate, a Sfân­tu­lui Mare Mucenic Ioan cel Nou, ocrotitorul Sucevei, a Sfân­tului Voievod Ştefan cel Mare, a Sfinţilor Ierarhi Le­on­tie, Do­softei şi Iacob Put­nea­nul, a Sfin­ţilor Cuvioşi Daniil Sihas­trul de la Voroneţ şi Sila, Paisie şi Natan de la Sihăstria Putnei, precum şi a tuturor sfinţilor ştiuţi şi neştiuţi care au odrăslit în pământul Bu­co­vinei.

Şi închei folosind cuvintele Sfân­tului Grigorie Teologul, ru­gând pe milostivul Dum­nezeu:

Doamne, Cel ce ai ales pe David şi l-ai luat de la turmele de oi, deşi era cel mai mic şi mai tânăr dintre fiii lui Iesei, apucă-mă de mâna mea cea dreaptă! Cu sfatul Tău mă po­vă­ţuieşte şi cu slavă mă pri­meşte, şi mă păstoreşte pe mi­ne, păstorul, şi mă povă­ţu­ieş­te pe mine, povăţuitorul, ca să pot păstori cu pricepere tur­ma Ta. Dă Doamne putere şi tărie poporului Tău şi în­făţişează scumpa Ta Biserică slăvită şi fără de pată. Fă-ne să fim vrednici de staulul cel de sus, în locaşul celor ce se ve­­selesc, întru strălucirea sfinţilor, ca în Biserica Ta toţi să spunem: slavă, turma îm­pre­ună cu păstorii, în Hristos Iisus Dom­nul nostru, Căruia toată slava în vecii vecilor. Amin.