„Zis-a Domnul: Precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit
Să L întâmpinăm cu sufletul curat pe Hristos
Sfântul Evanghelist Luca (II, 22‑39) ne arată că la patruzeci de zile de la Nașterea Mântuitorului după trup, Hristos a fost dus la templu, așa cum cerea legea acelei vremi. Pentru că acolo, la templu, El a fost întâmpinat de oameni mișcați de Duhul Sfânt, dar mai ales pentru că Simeon L‑a primit pe El în brațele sale, venirea lui Hristos la templu s‑a numit Întâmpinare. Aici, Sfânta Familie a împlinit rânduiala închinării și a curățirii prin aducerea de jertfe lui Dumnezeu.
Obligativitatea împlinirii ritualului închinării întâiului născut în ziua a patruzecea după naștere este așezată de Dumnezeu încă din vremea lui Moise: „Să‑Mi sfințești pe tot întâiul născut, pe tot cel ce se naște întâi” (Ieșire XIII, 1‑2). În acest sens ritualul amintit este o manifestare a recunoștinței față de Dumnezeu pentru binefacerile primite și a apartenenței la poporul ales.
Totodată, conform poruncii din Levitic, „după ce se vor împlini zilele curățirii ei pentru fiu sau fiică, să aducă preotului la ușa cortului un miel de un an ardere de tot și un pui de porumbel sau o turturică, jertfă pentru păcat… iar de nu‑i va da mâna să aducă un miel, să ia două turturele sau doi pui de porumbel” (Lv. XII, 6, 8). Aducerea copiilor la templu, în cea de‑a patruzecea zi de la naștere, era o sărbătoare a curățirii. Mama și copilul trebuiau să fie curățați de urmările nașterii. Deși este o binecuvântare a lui Dumnezeu, nu trebuie uitat modul în care omul se naște: „în dureri vei naște copii” (Fac. 3, 16). Aceasta este urmare a căderii lui Adam, „căci iată întru fărădelegi m‑am zămislit și în păcate m‑a născut maica mea” (Ps. 50, 6).
Din acest Praznic Împărătesc, Biserica a rânduit o slujbă care se săvârșește pentru fiecare copil în ziua a patruzecea de la naștere. Pruncul este adus în biserică de către mamă, această lucrare având un dublu înțeles: mama este binecuvântată la sfârșitul perioadei de lăuzie, primind rugăciuni de întărire și curățire, iar în al doilea rând, se săvârșește o slujbă de mulțumire pentru nașterea unui copil. Pruncul este oferit lui Dumnezeu, iar Dumnezeu ni‑l dă înapoi prin intermediul preotului pentru ca noi să îl creștem.
Pruncul Iisus, zămislit fără de sămânță bărbătească și născut fără de păcat, ca unul ce este Noul Adam, primește a fi supus acestui ritual din ascultare față de Dumnezeu în antiteză cu vechiul Adam, a cărui neascultare a dus la cădere și stricăciune. Prin ascultarea lui Hristos, firea omenească a fost readusă la Tatăl Ceresc și dezlegată de povara neascultării. Respectarea legii închinării la templu face parte din taina sfintei smeriri a Fiului lui Dumnezeu .
Sărbătoarea Întâmpinării Domnului are aceeași importanță ca și celelalte praznice împărătești, deoarece ne mijlocește înțelegerea venirii în lume a Mântuitorului. Întâmpinarea Domnului este împăcarea conștiințelor sincere.
Bătrânul Simeon și Prorocița Ana au fost reprezentanții poporului dreptcredincios care așteptau încrezători pe Mesia. În ei s‑au împlinit cuvintele Domnului: „Cel ce rabdă până la sfârșit acela se va mântui” (Mc. 10, 22).
Praznicul Întâmpinării Domnului este o sărbătoare a omului trăitor în Hristos. Prorocia bătrânului Simeon că Hristos va fi „spre căderea și spre ridicarea multora” și spre „descoperirea gândurilor din multe inimi” înseamnă că prin Crucea lui Hristos și Sfintele Sale Pătimiri se vor descoperi toate pornirile interioare ale oamenilor. Crucea lui Hristos, după spusele Sfântului Atanasie cel Mare, „este luptă, întărirea gândurilor și întoarcerea lor împotrivă”. Aceste prorociri se referă la viața Bisericii - unii își găsesc mântuirea prin rămânerea în interiorul ei, iar alții se osândesc prin respingerea lucrării ei mântuitoare.
Este datoria noastră, după spusele Sfântului Atanasie cel Mare, să ne asemănăm cu Dreptul Simeon și Prorocița Ana. Trebuie și noi să Îl întâmpinăm pe Hristos îmbrăcați în nevinovăție, în pocăință, în cumințenie, în curăție și, în general, în dragoste de Dumnezeu și de oameni. Nimeni nu poate să Îl întâlnească într‑un alt fel pe Hristos.
Noi, credincioșii ortodocși, avem pe Mântuitorul permanent în forma Trupului și Sângelui Său din Sfânta Împărtășanie. Pe El să‑L întâmpinăm cu sufletele curate, curățite de patimi prin spovedanie, prin post și prin rugăciune, în sinceritate și respect pentru credința noastră.