Sâmbăta prieteniei, la Mănăstirea Bucium

În prima sâmbătă după sărbătoarea Sfintelor Paşti, membrii Asociaţiei Tineretul Ortodox Român (ATOR) -filiala Iaşi au organizat o revedere la Mănăstirea Bucium din judeţul Iaşi. Aceştia s-au întâlnit  în „locul“ cel mai sigur de pe acest pământ, Sfânta Liturghie.

La predică, părintele Mihail, dorind să sublinieze cât de important poate fi prietenul, a citat câteva versete din Vechiul Testament:

Am mai văzut o altă deşertăciune sub soare: un om este singur singurel, n-are nici fiu, nici frate, şi totuşi munca lui n-are sfârşit, ochii nu i se satură niciodată de bogăţii şi nu se gândeşte: „Pentru cine muncesc eu şi-mi lipsesc sufletul de plăceri?“ Şi aceasta este o deşertăciune şi un lucru rău. Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor. Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur şi cade fără să aibă pe altul care să-l ridice. Tot aşa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzească dacă e singur? Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor. (Ecleziastul IV, 7-12)

„Mi-au rămas în minte ultimele cuvinte: «funia împletită în trei nu se rupe uşor». Dar oare, de câtă muncă, de câtă renunţare şi jertfă este nevoie pentru ca mai mulţi oameni să se învoiască a împleti la aceeaşi funie. Cu siguranţă, fiecare dintre cei trei are propriul său ritm, propria sa viziune asupra actului final, şi atunci, a împleti împreună devine o acţiune mult mai complexă decât ne-am fi aşteptat. Am întâlnit mulţi oameni până acum, dar cu puţini dintre ei am reuşit să «împletesc aceeaşi funie», pe puţini dintre ei i-am numit prietenii mei. De ce? Pentru că aluatul prieteniei are nevoie de multe ingrediente pentru a creşte. Răbdarea, renunţarea şi jertfa se numără printre ele. Şi dacă este să fim sinceri cu noi înşine, nu prea suntem dispuşi să investim într-un astfel de aluat. Păcat. Este singurul aluat care ne satură, singurul aluat care ne aduce sentimentul că suntem plini. Plini de ceilalţi“, ne-a transmis Roxana Busuioc, voluntar ATOR Iaşi.

Sâmbătă, tinerii din ATOR au sărbătorit prietenia şi şi-au dat mâna ca împreună să frământe la acelaşi „aluat“. Au încercat în cele câteva ore să se facă părtaşi ai unei taine pe care Hristos a instituit-o cu 2000 de ani în urmă, când i-a numit pe apostoli „prietenii mei“. În felul acesta, tinerii au înţeles unde este locul unde trebuie să se aşeze unii faţă de alţii, dar şi faţă de El.