Sărbătoarea Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava

Municipiul Suceava a îmbrăcat veşminte de sărbătoare ieri, 24 iunie 2019. Odată cu sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, bucovinenii îl cinstesc în mod deosebit pe Sfântul Ioan cel Nou, ocrotitorul oraşului. Această zi comemorează momentul aducerii sfintelor sale moaşte în Cetatea Sucevei, în anul 1786, atunci moaştele Sfântului Ioan fiind aduse de la Zolkiew - Polonia. IPS Părinte Arhiepiscop Pimen şi PS Parinte Episcop Damaschin Dorneanul au săvârşit, în curtea Catedralei Arhiepiscopale, slujba de Priveghere în cinstea ocrotitorului Sucevei, iar în ieri, 24 iunie 2019, a fost oficiată Sfânta Liturghie de 6 ierarhi ai Bisericii noastre, sub protia IPS Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. De asemenea, preoţi şi credincioşi au mers în procesiune cu sfintele moaşte pe străzile principale ale oraşului.

Evenimentele dedicate celebrării Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava au început de sâmbătă, 22 iunie 2019, când un sobor de preoţi a aşezat racla în care se află sfintele relicve în baldachinul special pregătit, aflat în curtea mănăstirii. După depunerea sfintelor moaşte, părinţii au oficiat slujba Acatistului Sfântului Ioan cel Nou, iar mai apoi au fost săvârşite Miezonoptica, Utrenia şi Sfânta Liturghie în Catedrala Arhiepiscopală.

Duminică, 23 iunie, ierarhii Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, alături de un sobor de preoţi şi diaconi, au oficiat slujba de Priveghere în cinstea Sfântului Ioan cel Nou. Sute de credincioşi au participat la slujbele arhiereşti, iar pelerini din întreaga Moldovă s-au închinat la moaştele Sfântului Ioan. Corul psaltic „Sfântul Ioan cel Nou” al mănăstirii, dirijat de părintele Dan Magdalena, a oferit răspunsurile liturgice. La finalul privegherii, PS Damaschin Dorneanul a ţinut pelerinilor un cuvânt de învăţătură.

Şase ierarhi ai Bisericii noastre s-au rugat împreună cu miile de pelerini veniţi la Sfântul Ioan cel Nou

Curtea mănăstirii a fost neîncăpătoare ieri, 24 iunie, pentru miile de pelerini veniţi încă din ajun, cu buchete de sânziene în mâini, să se închine la moaştele sfântului şi să participe la evenimentele religioase. Sărbătoarea a continuat cu săvârşirea Sfintei Liturghii pe un podium special amenajat în faţa mănăstirii, de către un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi, sub protia Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Împreună cu Părintele Mitropolit au mai slujit Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie - Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen - Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Preasfinţitul Părinte Ignatie - Episcopul Huşilor,  Preasfinţitul Părinte Macarie - Episcopul ortodox român al Europei de Nord şi Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul - Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. Alături de soborul de ierarhi, au fost invitaţi părinţi stareţi şi stareţe din toate mănăstirile eparhiei, precum şi autorităţi judeţene şi locale. Răspunsurile liturgice au fost date de corala arhiepicopiei.

După citirea Sfintei Evanghelii, Preasfinţitul Părinte Ignatie a afirmat în predica sa că pocăinţa înseamnă a te elibera de păcat: „Pocăinţa înseamnă asumarea păcatelor pe care le săvârşim. Ea este mai mult decât schimbarea radicală a unei mentalităţi păcătoase. Sfântul Ioan Botezătorul a predicat contemporanilor faptul că, prin pocăinţă, trebuie să înţelegem, în primul rând, o debarasare totală faţă de păcat. Să îl smulgem din suflet şi să nu mai acceptăm nicio formă de coabitare cu el. Este decizia radicală de a întoace spatele păcatului. Numai astfel putem să ajungem şi la schimbarea minţii, a mentalităţii noastre fisurate de păcat. De aceea nu putem gândi unitar şi nu putem să avem unitatea propriei noastre fiinţe. Trăim dezbinat în noi înşine, iar această dezbinare o răspândim şi în jurul nostru. Păcatul este cel care dezbină propria noastră fire, ne risipeşte şi astfel, ne găsim foarte greu linştea! Într-o lume a îndreptăţirilor, Sfântul Ioan Botezătorul ne dă pocăinţa ca antidot”.

Totodată, ierarhul Huşilor a arătat că mărturisirea lui Hristos înseamnă un act de curaj: „Sfântul Ioan cel Nou îl mărturiseşte pe Dumnezeu, mărturisirea fiind iubire asumată. Mărturisirea credinţei în Hristos are multă nobleţe şi foarte mult firesc. A vorbi despre credinţă, într-o lume tot mai ostilă faţă de valorile Evangheliei, înseamnă un act de curaj. Vorbeşti de lucrurile care te locuiesc şi dau demnitate fiinţei tale”.

La momentul rânduit, Părintele Mitropolit Teofan a ţinut un cuvânt pelerinilor prezenţi la sărbătoare: „Ce stare duhovnicească au avut sfinţii, stare pe care încercăm şi noi să o dobândim, şi constatăm adesea că suntem foarte departe de locul şi starea în care au ajuns şi pe care au dobândit-o sfinţii lui Dumnezeu. Chiar dacă îi vedem departe de noi, datorită vredniciei lor şi din cauza nevredniciei noastre, alergăm către sfinţii lui Dumnezeu. Alergăm către sfinţii lui Dumnezeu, având încredinţarea că mila Domnului, prin rugăciunile lor, se coboară şi asupra noastră, iar Dumnezeu, în mila Lui, ne dăruieşte harul credinţei, nădejdii şi dragostei pe care le-au avut sfinţii lui Dumnezeu, şi prin aceasta s-au apropiat de Împărăţia cerurilor ca pregustare încă de pe această lume şi au dobândit-o pe deplin după trecerea lor prin această viaţă. Credinţa lor statornică ne îndeamnă şi pe noi să strigăm precum Apostolii: «Dă-ne, Doamne, mai multă credinţă!». Credinţa lor statornică ne îndeamnă să rostim şi noi precum sutaşul din Sfânta Evanghelie: «Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!». Nădejdea lor statornică ne îndeamnă să rostim măreţele şi adâncile cuvinte: «Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt». Îndeosebi iubirea lor fierbinte către Dumnezeu şi către aproapele ne face să îndrăznim a-L ruga pe Domnul să coboare în inima noastră harul iubirii de Dumnezeu şi harul iubirii faţă de oameni”.

După săvârşirea sfintelor slujbe, Arhiepiscopul Pimen a rostit un cuvânt de mulţumire tuturor celor care s-au rugat la Sfântul Ioan cel Nou: „Mulţumim dumneavoastră, celor care au participat. Cu inimile dumneavoastră ne-aţi încălzit şi pe noi şi ne-aţi înălţat sufleteşte. Mulţumim şi celor care ieri şi astăzi au adus câteva bucate credincioşilor. Dumnezeu să primească şi să răsplătească jertfa dumneavoastră”.

Cler şi popor în pelerinaj pe străzile Sucevei

Mulţimea preoţilor şi credincioşilor au pornit, în sunet de clopot şi toacă, în procesiune prin oraşul Suceava. Racla cu moaştele Sfântului Ioan cel Nou a fost purtată de preoţi pe umeri şi urmată de ierarhii care binecuvântau credincioşii. În semn de preţuire şi dragoste, la fiecare biserică unde s-a făcut popas, Sfântul Sucevei a fost întâmpinat cu sunet de clopot, cântări duhovniceşti şi flori de sânziene, purtate în mâini de pelerini. Revenind în curtea mănăstirii, Sfântul Ioan cel Nou a fost reaşezat sub baldachinul de flori din curte, pentru închinare.

Moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava au fost aduse în Moldova de domnitorul Alexandru cel Bun, cel care obţinuse în 1401 recunoaşterea canonică a Mitropolitului Iosif al Moldovei, de la Patriarhia Ecumenică şi a reuşit să pecetluiască acest act bisericesc prin aducerea moaştelor Sfântului Ioan de la Cetatea Albă la Suceava în 1402, aşezându-le în Biserica Mirăuţilor. Cinstitele moaşte au fost duse în 1686 în Polonia, la Zolkiew (Jolkiew) şi au rămas pe pământ străin până în 1783, când episcopul Dosoftei Herescu de la Rădăuţi a reuşit să le readucă acasă, fiind reaşezate tot în fosta catedrală mitropolitană cu hramul Sfântului Gheorghe.