Seară de suflet la Roma pentru tinerii din Nepsis

La invitaţia Preasfinţitului Părinte Siluan, Episcopul Italiei, şi cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în perioada 15-20 iunie 2016, părintele Nicodim Petre, consilier în cadrul Sectorului de Misiune al Arhiepiscopiei Iaşilor, însoţit de un tânăr din ATOR Iaşi, se va afla în Italia pentru mai multe întâlniri cu tinerii şi preoţii de aici, în vederea dezvoltării unei strategii de lucru cu tinerii pe termen mediu şi lung. Aceste întâlniri îşi propun, totodată, şi crearea unor punţi de legătură şi apropierea tinerilor din diaspora de cei din România.

Primul moment din cadrul acestui ciclu de întâlniri a avut loc în seara zilei de miercuri, 15 iunie 2016, la Parohia „Naşterea Maicii Domnului“ - Roma II. Tema întâlnirii a fost „Frica - îngrădire a libertăţii“. Preţ de câteva ceasuri, părintele Nicodim a dialogat cu tinerii prezenţi despre principalele tipuri de frici, cauzele care declanşează frica în om şi despre cum putem lupta cu temerile noastre.

Părintele le-a spus celor prezenţi că omul este încercat astăzi de numeroase frici, unele de care este conştient şi pe care le recunoaşte, altele pe care nu vrea să le recunoască, dar care sunt la fel de prezente şi periculoase. De la frica de eşec sau teama de ridicol şi până la frica de a nu rămâne singur sau frica de moarte, toate acestea îl atacă pe om şi-i îngrădesc libertatea. Părinţii Bisericii numesc frica patimă, iar alţii boală a sufletului. „Opusul patimii nu este virtutea, ci libertatea“, a spus părintele, citându-l pe André Malraux. Dominând fricile cele rele, dobândim libertate.Omul bolnav de frică se teme nu să nu-L piardă pe Dumnezeu, ci să nu piardă cele ale lumii. Frica vine din alipirea omului de lucrurile din lumea aceasta.

Sursa fricii este păcatul şi diavolul. Duhul cel rău îl ţine pe om în frică, legat, pentru a-l împiedica să-şi ducă la îndeplinire lucrarea sa, chemarea pentru care a fost creat, îl împiedică pe om să ajungă la sfinţenie. Diavolul se foloseşte de frică ca de un teren foarte prielnic.

Cum scapi de frică?

Cum ne vindecăm de frică, de această patimă care îmbracă multe forme? În urma dialogului s-au găsit şi câteva soluţii care ne pot ajuta să ne învingem fricile. Astfel, conştientizarea temerilor noastre însoţită de o dorinţă sinceră de a le depăşi reprezintă primul pas spre vindecare de frică. Apoi, trebuie să ştim că frica poate fi depăşită învăţând să iubim. În iubire nu este frică, ne spune Sfântul Ioan Evanghelistul, ci iubirea desăvârşită alungă frica (I In. 4,18). Mai cum? Cerând lui Dumnezeu să ne dăruiască credinţă puternică. Credinţa neclintită nu primeşte bântuielile fricii, ne spune Evagrie Ponticul. Pentru tineri sunt foarte bune grupurile de dialog din biserică, unde ei înţeleg că nu se confruntă numai ei cu fricile, ci şi alţii trăiesc aceleaşi neputinţe, că şi prietenii lor sunt în situaţii asemănătoare. Comunicând unii cu alţii, tinerii devin terapeuţi unii pentru alţii. De asemenea, pentru tineri, o modalitate excelentă de vindecare este voluntariatul, în care învăţăm să mutăm atenţia şi centrul de greutate de pe noi pe celălalt, să ne gândim şi să ne preocupăm de celălalt. În final, spovedania, rugăciunea şi împărtăşirea cu Sfintele Taine sunt şi ele remedii puternice împotriva fricii. Ele aduc peste noi harul Sfântului Duh, care ne transfigurează şi care pot transforma o fire slabă şi fricoasă într-un om puternic şi curajos.

Există şi o frică admisă

Frica de Dumnezeu este singura frică admisă. „Cel care se teme de Dumnezeu nu se teme de nimic, iar cel care nu se teme de Dumnezeu se teme şi de umbra lui“, a mai adăugat părintele. Există deci şi o frică binecuvântată, frica de a nu-L supăra pe Creatorul nostru, Cel care din iubire şi-a dat viaţa pentru noi, Cel ce ne-a dăruit şi viaţa şi tot ceea ce avem. Dacă celelalte frici îngrădesc libertatea, dacă frica iraţională, frica inspirată de diavol paralizează puterile omului şi-l desfigurează, frica de Dumnezeu este eliberatoare şi dă putere pentru tot lucrul cel bun.

(Andrei Grosu, vicepreşedinte ATOR Iaşi)