Seri duhovniceşti în Protopopiatul 3 Iaşi

Suntem la vreme de postire, timp al primăverii duhovniceşti, potrivit cântărilor Triodului, în care postirea noastră nu se rezumă numai la a ne abţine de la anumite mâncăruri şi băuturi sau la ceea ce ne face nouă plăcere, ci ştim şi credem că postul nostru trebuie să fie o detaşare de cele materiale şi alipirea noastră de cele duhovniceşti prin înfrânare, răbdare, rugăciune smerită şi faptă bună. De asemenea, credem şi mărturisim că postul este o luptă duhovnicească spre sfinţire a vieţii noastre în care, prin pocăinţă şi „cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus începătorul şi plinitorul credinţei" (Ev. 12, 2) descoperit în Sfintele Scripturi şi împărtăşit liturgic - euharistic în Sfânta Cuminecătură, înaintăm duhovniceşte spre lumina Învierii.

Pentru a înlesni şi ajuta urcuşul duhovnicesc al creştinului spre Înviere, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan, în Protopopiatul 3 Iaşi, în perioada Postului Păresimilor, se desfăşoară o serie de conferinţe duhovniceşti intitulate „Merinde pentru suflet", având ca scop întărirea şi sporirea duhovnicească a credincioşilor, combaterea fenomenului eterodox, precum şi mărturia faptului că esenţa tradiţiei ortodoxe este transmiterea din generaţie în generaţie a experienţei luminării şi îndumnezeirii omului.

Prima conferinţă duhovnicească a avut loc în Duminica Sfintei Cruci în Parohia „Sfântul Ierarh Nicolae" din Podu Iloaiei, care s-a bucurat de prezenţa şi cuvântul plin de experienţă duhovnicească al părintelui arhimandrit Nicodim Petre, consilier al Sectorului de misiune al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Conferinţa a avut tema „Creştinul ortodox, creştin al Învierii". În cuvântul său, părintele consilier a subliniat faptul că, prin excelenţă, creştinul ortodox este un om al Învierii (I Cor. 15; Rm. 6) şi că întreaga sa viaţă este orientată prin Sfântul Botez şi Sfintele Taine ale Bisericii spre slava Învierii.

Calitatea de om al Învierii, a mai evidenţiat părintele consilier, reiese din mărturisirea şi recunoaşterea ca sens şi împlinire a vieţii prin prezenţa vie şi reală a lui Hristos Domnul în mijlocul nostru, în toate aspectele vieţii noastre cotidiene, dar mai ales liturgice, deoarece în cadrul parohiei euharistice unitatea membrilor ei este reală, fiindcă aceştia sunt uniţi sacramental cu Capul Bisericii, care le dăruieşte viaţă şi îi integrează în unitatea Duhului Sfânt.

În cultura şi tradiţia sapienţială şi spirituală a poporului român, lumina Învierii luminează şi evidenţiază caracterul anastasic al acesteia. De aceea şi basmele româneşti, precum „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte", vorbesc de năzuinţa şi căutarea de către om a veşniciei şi a fericirii veşnice.

A doua conferinţă cu aceeaşi temă a avut loc în Duminica Sfântului Ioan Scărarul, în Parohia „Sfânta Cuvioasa Parascheva" din Glodenii Gândului, susţinută de părintele Mihai Zvorăşte, misionar protopopesc al Protopopiatului 3 Iaşi. Trăim vremuri în care majoritatea creştinilor ortodocşi de astăzi, deşi au primit Sfânta Taină a Botezului, ce-i drept la vârsta prunciei, sunt deficitari şi incapabili în a-şi arăta identitatea dogmatică, precum şi în a-şi asuma responsabilitatea de purtători ai numelui lui Hristos şi cunoscători şi mărturisitori ai credinţei. Aceasta, trebuie să recunoaştem, fie din lipsa de catehizare din partea preotului sau a indiferentismului creştinului faţă de profunzimea actului credinţei, de multe ori reducându-se doar la formalism şi ritualism festiv (de participare la marile sărbători, Sf. Paşti sau Crăciun, dar şi atunci rezumându-se numai la „a lua lumină" şi la a împărţi daruri şi asculta colinde). De aceea, cunoaşterea, mărturisirea şi trăirea cotidiană şi liturgică a credinţei, în special mărturisirea Învierii Domnului Hristos se impune ca răspuns şi recunoaştere a iubirii jertfelnice a lui Dumnezeu pentru oameni.

Aşadar, creştinul ortodox este om al Învierii în măsura în care mărturiseşte prin credinţă şi faptă că Hristos Domnul a murit şi a înviat pentru noi „prin slava Tatălui", ca noi să umblăm întru înnoirea vieţii (Rm. 6,4).